Pagini

1 septembrie 2014

First Aid for Kids

Natura din jurul copiilor nu este totdeauna prietenoasa motiv pentru care  trebuie să-i pregătim pentru situaţii excepţionale. În saptămâna ştiinţelor naturale copiii din cadrul programului de after school de la Creartes Land au participat la o lecţie de prim ajutor. 

Toti parintii doresc sa isi protejeze copiii de pericole si accidente - supravegherea directa a copiilor, securizarea casei precum si delegarea unor persoane responsabile pentru supravegherea copiilor atunci cand parintii nu sunt prezenti sunt metode relativ sigure pentru a proteja copiii. Accidentele insa se intampla fie ca sunt usoare sau grave iar atunci cand se intampla orice parinte sau persoana delegata sa aiba grija de un copil trebuie sa cunoasca masurile de prim ajutor medical pe care trebuie sa i le acorde copilului. Aceste masuri de prim ajutor medical aplicate corect si rapid pot impiedica agravarea situatiei si pot chiar salva viata celui mic. 

De aceea este utila participarea la cursuri de prim ajutor. La Cursurile de Prim Ajutor pentru Copii, instructorul preda teoretic si practic masurile de prim ajutor, lucrand cu fiecare participant pe manechin si simuland situatiile de stres cand trebuie sa actionam rapid pentru a salva o viata. Cursul de prim ajutor medical este o versiune adaptata a sesiunilor de cursuri prim ajutor organizate in general de Crucea Rosie Romana, cu insistenta pe manevrele efectuate la copii in situatii ca: electrocutare, inec, accident rutier, sufocare, hemoragii, plagi, entorse, luxatii, fracturi, arsuri, insolatie, intoxicatii, convulsii. De asemenea, este necesar ca participantii sa stie ca toate cunostiintele dobandite trebuie reimprospatate periodic la cursuri de prim ajutor pentru a putea mentine viteza de reactie si corectitudinea aplicarii manevrelor atunci cand e nevoie.

29 august 2014

Fenomenele naturale

În săptămâna ,,The Natural Science Week” copiii din  cadrul after school-ului Creartes Land au exploarat misterele naturii. De la schimbări meteorologice, caracterisitici climaterice în funcţie de regiune geografica la clubul Encilopedia curioşilor am studiat fenomenele naturale. Aşa am aflat ca fenomenele naturale sunt un lucru care surprinde prin raritatea şi nouatatea sa, apariţiune extraordinară pe cer sau întamplare rară. Prin imagini, documentare si reportaje video am trecut în revistă câteva din fenomenele naturale din intreaga lume:

Fulgerul vulcanic
Vulcanii şi fulgerul sunt unele dintre cele mai impresionante fenomene naturale, existând chiar şi varianta combinată, de "fulger vulcanic". Dupa cum îi spune şi numele, fenomenul este de fapt o furtună cu fulgere, ce apare în mijlocul unei erupţii vulcanice.
Se pare că, în momentul în care un vulcan erupe, proiecteaza în atmosfera resturile încarcate pozitiv. Acestea actioneaza asupra sarcinilor negative, ceea ce duce la un fulger în mijlocul eruptiei şi, evident, la o imagine apoteotică.

Brinicle
Formaţiuni de gheaţă bizare, aceste brinicle sau "stalactite de gheaţă" reprezintă sloiuri de gheaţă submarine. Cand apa marii îngheaţă, se formează o mixtură de apă sărată mai densa care tinde să se scufunde încet. Din cauza temperaturile extreme, însă, apa de sub aceasta mixtură îngheaţă, rezultând sloiuri de gheaţă gigant.

Penitentes
Piscurile de gheaţă din Chile şi Argentina se găsesc pe câmpiile înalte, de peste 4.000 de metri deasupra nivelului mării. Acesti ţepi pot ajunge pana la 4-5 metri, dând uneori impresia unor păduri de gheaţă. Structurile uimitoare se formează în aerul uscat şi rece, atunci cand apa din zăpada se transforma direct în vapori, fara a se topi mai întâi.

Furtuni supercelulare
Cele mai periculoase şi cele mai înspaimântătoare tipuri de furtuni sunt cele supercelulare. Aceste furtuni au tendinţa de a se roti şi de a crea tornade sau alte fenomene extreme cum ar fi grindina, rafale şi fulgere puternice. Din fericire, apar foarte rar, pana acum înregistrandu-se cazuri doar în America Centrala, în timpul lunilor de primavară.

Curcurbeie de foc
Arcul circumorizontal sau curcubeul de foc, cum mai este numit, reprezinta un fenomen impresionant care nu are legatura nici cu focul, nici cu apariţia curcubeului. Dungile de foc, în culori impresionante, apar în SUA, în timpul verii. Fenomenul apare în momentul în care soarele este la cel putin 58 de grade deasupra orizontului, iar lumina trece prin nori "cirrus", nori de înaltă înălţime.


Gogoşile de zăpadă

Sub anumite temperaturi şi condiţii meteo, o masa de zăpadă poate cadea sau poate fi suflata de vant. Bulgarele rezultat se roteste pe zapada, iar la un moment dat mijlocul se desprinde, ramanand acea forma de gogoaşă de zăpadă. 

28 august 2014

Cele 7 minuni ale lumii

Calatoria in timp este o ocazie unica de a cunoaste misterele din istoria artei. Copiii de la after school profita de fiecare ocazie aparuta pe drumul catre trecut motiv pentru care se intreaba care sunt cele sapte minuni ale lumii antice.

,,Cea mai veche versiune cunoscută a listei îi aparține lui Antipater din Sidon și a fost elaborată în secolul al II-lea î.Hr.; se pare că se bazează pe ghidurile populare printre călătorii eleni și cuprinde doar clădiri din jurul Mării Mediterane, unde siguranța călătoriilor era oarecum asigurată. 

Cele șapte minuni erau considerate minuni deoarece erau printre cele mai populare destinații; încă din 1600 î.Hr. turiștii au zgâriat inscripții pe monumentele din Valea Regilor în Egipt (în acea perioadă Sfinxul avea deja o mie de ani). Toate minunile erau construcții antropice; destinațiile naturale nu erau incluse, nefiind populare. Cele 7 minuni ale lumii antice sunt: Marea Piramidă din Giza, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Templul zeiței Artemis din Efes, Statuia lui Zeus din Olympia, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rhodos şi Farul din Alexandria.

In lista inițială a lui Antipater, Farul din Alexandria era înlocuit cu Zidurile Babilonului. Lista de mai sus a fost folosită începând cu secolul al VI-lea d.H. Dintre aceste minuni, singura care s-a păstrat este Marea Piramidă din Giza. Existența Grădinilor suspendate nu a fost încă dovedită 100%. Înregistrările istorice indică faptul că celelalte cinci minuni au fost distruse prin dezastre naturale. Templul zeiței Artemis din Efes și Statuia lui Zeus din Olympia au fost distruse de incendii, iar Farul din Alexandria, Colosul din Rodos și Mausoleul din Halicarnas au fost distruse de cutremure”. 

27 august 2014

Efectul activitatilor practice asupra dezvoltarii personalitatii copiilor

Clubul de bricolaj este locul în care copiii de la after school experimentează şi îşi pun în practică cele mai frumoase idei. În săptămâna Games & Toys profesoară de arte plastice Ana Traci a lansat provocarea că fiecare copil prin joc să realizeze un colaj din hârtie  şi alte materiale textile care să reprezinte o impresie din vacanţa mare. Cu amintiri proaspete copiii şi-au adus aminte de plaja, mare, munte şi alte destinaţii de vacanţă. În procesul de creaţie copiii au aflat care este avantajul confecţiilor de jucării. Astfel de jucării sunt pentru copii practici; sunt educative și nu doar distrează copilul dar îl și învață să țeasă, să coasă, să deseneze, etc. Ele stimulează creativitatea copiilor și sunt foarte educative. 

Într-un articol de specialitate scris de profesorul de învaţământ primar şi preşcolar Nistor Cosmina scrie:
,,Şcoala este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun bazele ,clădirii’ fizice şi spirituale a ,,puiului de om’’. Doar ,,zâna’’, modelatoarea de suflete şi minţi, ştie, cu mult tact şi răbdare, să-i treacă pragul palatului fermecat pentru a îmbrăca haina plină de vrajă şi mister a basmului, a jocului, a cântecului şi a poeziei.

Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”. Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură.

Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual”.

26 august 2014

Efectul jocurilor pe calculator

Jocurile pe calculator ocupa copiilor foarte mult timp si deseori le distrage atentia de la teme si lectura. In pas cu tehnologiile contemporanietatii copiii sunt acaparati de calculator si de jocurile viu colorate motiv pentru care jocurile traditionale sunt date uitatii. La granita dintre util si dependenta copiii de la after school Creartes Land Bucuresti au discutat despre avantajele si dezavantajele noilor tehnologii. 

In cadrul clubului Enciclopedia curiosilor copiii au aflat ca:

,,Imaginația în timpul jocului este importantă pentru dezvoltare. Prin urmare, atunci când un copil se așează la calculator, acesta este limitat, deoarece mecanismul jocului – reprezintă un algoritm pregătit. Jocul redă imaginația autorilor – a adulților și, toata creativitatea copilului – rămâne lipsită de substanță. Prin urmare, copiii preferă jocurile electronice în detrimentul celor tradiționale, pentru că primele nu necesită efort, sunt mai ușoare și mai rapide. 

Pasiunea pentru jocurile pe calculator poate descuraja de fapt, pasiunea pentru lectură. Cititul - înseamnă efort din greu, pentru a transforma cuvintele în imagini, pentru a manifesta empatie fata de eroi. În jocul pe calculator toate aceste etape pot fi ușor omise.

Un plus al jocului tradițional este implicarea în activitate a grupurilor de copii. Acest lucru înseamnă că copilul învață să coopereze, să stabilească reguli şi este responsabil de respectarea acestora. Un joc pe calculator, este de fapt, unul egoist.

În timpul jocului, copiii acumulează tensiunea musculara, fie că este vorba de jocurile tradiționale, fie la calculator. Și dacă în timpul jocului tradițional tensiunea este eliberată în urma unor acțiuni fizice (alergat, țipat), atunci în timpul jocului online acest lucru nu se întâmpla. Tensiunea musculară neeliberată implică reacții agresive. Dacă veți încerca să luați calculatorul de la copilul implicat într-un joc – veți primi in schimb agresiune. Acest fapt nu depinde de caracterul copilului şi nici de educație, corpul protestează – a acumulat energie din emoții.”

25 august 2014

Povestea jucariilor

In saptamana cu tema Games & Toys copiii inscrisi in programul de after school au aflat povestea jucariilor. 
,,Jucăriile sunt obiecte create în general pentru a reda la scară redusă realitatea și a oferi copiilor miniaturi reprezentative ale lumii adulților. Jucăriile pot constitui un liant al relațiilor dintre copii și chiar un suport moral oferit copiilor ca indivizi. Cu toate acestea și unii adulți dar și unele animale nedomesticite se mai joacă cu jucăriile.

Există jucării pentru fiecare din stadiile de dezvoltare a copilului. Astfel, copiii mici au jucării de obicei din cauciuc sau alt material elastic, care nu pot fi ingerate cu ușurință. Cu cât copilul este mai mare, cu atât jucăriile destinate lui sunt mai complexe.

Este evident că istoria jucăriilor este la fel de veche ca istoria umanității. Printre jucăriile Indiei Antice, găsite de arheologi se numără căruțe de jucărie și fluiere  în formă de pasăre.

Cele mai vechi jucării erau făcute din materiale găsite în natură, ca lemn și lut. Mii de ani în urmă, copiii egipteni se jucau cu păpuși din piatră cu peruci. În Grecia Antică și Roma Antică, copiii se jucau cu păpuși făcute din ceară sau teracotă, bețe, arcuri cu săgeți și yo-yo-uri. 

Cum tehnologia a evoluat, și jucăriile au evoluat, devenind din ce în ce mai complexe. Înainte jucăriile erau făcute din lut, bețe și iarbă. Astăzi sunt făcute din plastic, cauciuc sau chiar metal. În ziua de azi sunt de asemenea produse în masă și vândute în întreaga lume. În primii ani din deceniul al XIX-lea, existau deja păpuși care puteau spune „mama”. Mai târziu au apărut păpușile care puteau spune fraze mai complexe; apoi au apărut păpușile care efectiv răspund interacțiunilor copilului și chiar vocii copilului.

Jucăriile sofisticate pot chiar recunoaște vocea „stăpânului”, răspunde la ea folosind sute de fraze pre-programate. Altele pot efectiv comunica cu alte jucării sau chiar recunoaște vizual obiecte”.


19 august 2014

Natura statică germană şi autriacă

După o călătorie frumoasă în lumea muzicii clasice austriece, copiii înscrişi în programul de summer school au poposit în lumea artelor plastice. Pentru că admirăm natura în cele mai variate forme profesoara de pictura le-a vorbit copiillor de istoria naturii statice în Austria.

,, Natura moartă apărea sporadic în lucrările pictorilor din Evul mediu  şi Renaştere, completând cadrul de desfăşurare a unor scene cu personaje. În secolele XVII- XVIII ea devine gen aparte, deşi multă vreme a fost considerată un gen minor. Pictorul italian Caravaggio este cel ce atrage atenţia asupra ei, acordând lucrărilor cu „obiecte neînsufleţite” aceeaşi atenţie ca şi marilor scene pe teme istorice, biblice sau mitologice şi valorificându-le potenţialul plastic, expresiv şi cromatic, încărcata de semnificaţii simbolice. Marea dezvoltare a genului va apare în pictura flamandă-olandeză din sec. XVII, răspândindu-se în întreaga pictură europeană. 

Câţiva pictori germani şi austrieci s-au ocupat şi ei de natura statică, realizând opere remarcabile. Printre aceştia se numără şi pictorul Franz Michael von Purgau (1678-1754) care s-a născut şi a lucrat mai ales la Linz. Sub influenţa pictorilor italieni, în tablourile sale genul static a devenit pictură animalieră, dar nu mai sunt animalele ucise aşezate pe mese sau păzite de câinii de vânătoare din lucrările olandezilor, ci animale vii, printre plante şi copaci, într-un peisaj care le este firesc. Aşa apar şi în: Natură statică într-un peisaj care le este cadrul  cu năpârcă şi Natură statică cu broască, din pinacoteca Brukenthal. 

Construcţia spaţială rămâne restrânsă tot la avanscenă ca la naturile moarte, dar “descrierea” naturii, aminteşte reprezentarea botanistă şi entomologistă. Oarecare vivacitate, în interpretarea mişcării, în sugerarea unui “dialog” între vietăţi, diversitatea culorilor, încearcă să accentueze nota de spontaneitate, dar mulţimea şi precizia detaliilor, numărul mare de vietăţi, dă ansamblului un fel de artificialitate”.

18 august 2014

Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791)

In saptamana celor mai faimoase centre culturale copiii de la Creartes Land after school au descoperit personalitatea compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart. Pentru a intelege complexitatea acestei personalitati, copiilor li s-a prezentat biografia compozitorului.

,,Încă de mic copil, Mozart dă dovada geniului său muzical. La vârsta de 5 ani, înainte de a ști să scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. În ianuarie 1762, Leopold Mozart obține de la arhiepiscopul Schrattenbach un concediu de trei săptămâni, pentru "a arăta lumii acest miracol". Prima apariție are loc la München, unde Wolfgang cântă la clavecin în fața prințului elector de Bavaria, după care familia Mozart pleacă la Viena, tânărul Wolfgang concertând în fața familiei imperiale. Urmează un lung turneu european: Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris și Versailles. 

Rămâne un an la Londra, apoi se întoarce în Austria, trecând prin Franța, Elveția și Bavaria. Între decembrie 1769 și martie 1771 întreprinde un lung turneu în Italia: Verona, Milano, Florența, Roma și Napoli au fost principalele stațiuni de concerte. Peste tot, publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent.

Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang împlinește 16 ani și pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază cu Giovanni Battista Martini (1706-1784), un renumit pedagog în arta compoziției. La întoarcere este angajat ca maestru de concert (Konzertmeister) de către noul arhiepiscop din Salzburg, contele Colloredo.În această funcție rămâne timp de șase ani In 1777 a plecat, însoțit de mama sa, la München, unde a solicitat un angajament la curtea prințului elector Maximilian III. Acesta însă îl refuză. După o altă tentativă nereușită la Mannheim, se hotărăște să-și încerce soarta la Paris, unde - în timpul turneului din 1763 - avusese mult succes.

Lipsurile materiale îl constrâng totuși să părăsească Parisul și iată-l la 15 ianuarie 1779 din nou la Salzburg, unde rămâne doi ani. Între timp compune opera Idomeneo, cu care înregistrează un mare succes. Se decide totuși în 1781 să plece la Viena, capitala imperiului.

Viena era în acea epocă capitala mondială a muzicii clasice. Mozart se simte în sfârșit independent și își creează un cerc de relații, conștient de faptul de a fi un virtuoz fără egal al pianului. Înregistrează primul mare succes cu opera Răpirea din serai, fiind felicitat de însuși împăratul Iosif II cu cuvintele: o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre. Mozart dă numeroase concerte publice și private, executând din propriile compoziții, improvizează spontan pe teme date, aplauzele nu contenesc, publicul este în extaz. Redescoperă operele lui Bach și Händel, pe care le face cunoscute publicului vienez.

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea Mozart compune într-un ritm neobișnuit, lucrează cu obstinație la splendidele cvartete dedicate lui Haydn și la opera Nunta lui Figaro, după o piesă a lui Beaumarchais, operă revoluționară, ca muzică și conținut istoric, reușind să depășească dificultățile din partea nobilimii.

Între 1784 și 1786, Mozart realizează în medie o compoziție la fiecare două săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere. Premiera operei Don Giovanni are loc la Praga și este primită de public cu entuziasm. Urmează opera Così fan tutte, reprezentată cu mai puțin succes. Mozart pierde treptat din popularitate, între timp murise și protectorul său, împăratul Iosif II, cel care îl numise "compozitor al curții imperiale". În martie 1790 dă ultimul său concert public, interpretând concertul pentru pian KV595.

În scurta sa viață, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumusețe sau profunzime.

Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 și nr. 41 Jupiter.A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.

În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, triouri pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicală etc. 

15 august 2014

Cartea poştală

Copiii, în timpul anului şcolar în cadrul programului de after school cât şi în summer school participa la clubul literar Penita fermecată. Prin lectura, scriere si exprimare orală învaţăm .O astfel de lecţie este Cartea poştală, un subiect necunoscut copiilor născuţi în era tehnologiilor informaţionale. 

Într-un text al Ionelei Simona Mircea este menţionat că timpul, pe lângă faptul că a menţinut cartea poştală ca mesager al cuvântului, a transformat-o şi într-un veritabil document de epocă, fixând în acea bucăţica de carton viaţa reală, depunând mărturia sa pentru a contempla, studia, analiza trecutul, pentru că, incontestabil, indiferent de conjuncturalul vremelnic, cartea poştală, pe lângă celelalte rigori, întotdeauna a interesat ca imagine. 


Muzeele dispun la ora actuală de bogate colecţii de carte poştală, multe dintre acestea insuficient valorificate istoric, artistic, social, economic, etc. Studiul de faţă se doreşte o pledoarie în favoarea cercetării istorice şi cu ajutorul cartofiliei care ne poate oferi satisfacţii nebănuite. Conform unei definiţii de dicţionar cartea poştală reprezintă o bucată de carton, în general de dimnesiuni standart, cu însemnări scrise sau tipărite, suport al comunicării rapide şi fără efort a unor informaţii, prezentând, uneori, şi o imagine ilustraţie (fotografiată, pictată sau desenată). 

Cu ajutorul acestei informaţii copiii au confecţionat  nişte cărţi poştale la clubul de design. Cartea poştală reprezenta Austria şi avea ca scop să transmită prin ilustraţie şi text un mesaj convingător.

14 august 2014

Muzica şi baletul rusesc

Rusia a dat naştere unor compozitori străluciţi care au daruit lumii opere nemuritoare. Un astfel de compozitor este Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893). Acesta este unul dintre cei mai faimoși compozitori ai Rusiei și ai lumii. A alcătuit simfonii, concerte, opere, balete și muzică de cameră. Unele dintre acestea fac parte din repertoriul clasic al multor concerte populare și teatre muzicale. 


Conform datelor biografice Ceaikovski a fost al doilea fiu născut într-o familie burgheză. Tatăl său, inginer de mine, și mama sa, de origine franceză, se hotărâseră să-l îndrume pe tânărul Piotr să urmeze studii de drept. Cu toate acestea, de la vârsta de 5 ani, el a început să studieze pianul. În anul 1854 a murit mama sa, fapt ce i-a pricinuit o adâncă tristețe.A urmat colegiul de jurisprudență, a luat diploma în drept și s-a angajat ca secretar la Ministerul Justiției. În același timp, se ocupa de muzică, în calitate de amator. Munca sa la minister nu-i stârnea nici un interes, motiv pentru care i-a scris surorii sale „au făcut din mine un funcționar, și încă unul prost“. 


În fine, în 1863, împotriva hotărârii familiei, părăsește slujba de la minister și începe să studieze muzica cu Anton Rubinstein. În 1866, după ce a terminat studiile de muzică, Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicală la proaspăt înființatul Conservator din Moscova, post pe care l-a ocupat până în 1878. În această periodă a compus Simfonia nr.1 în sol minor, op. 13 („Vise de iarnă”). S-a împrietenit cu mai mulți membri din grupul celor cinci compozitori ruși, astfel că-i dedică uvertura fanteziei "Romeo și Julieta" fondatorului grupului, Mili Balakirev. 

În vara anului 1872 compune Simfonia a 2-a în do minor (numită și „Mica Simfonie Rusă”, „Mica Rusie” sau „Ucraina”) op.17, pe teme ucrainiene și rusești, iar în iarna anului 1874 dă prima reprezentație cu un concert de pian. În vara anului 1875 compune Simfonia a 3-a. Compune primul său balet, în 4 acte, Lacul lebedelor (libretul de V. Beghicev și V. Geltzer). Premiera a avut loc la Sankt Petersburg, la „Teatrul Mariinski”, pe 15 ianuarie 1895, dar a fost un eșec, din cauza unei nepotrivite puneri în scenă. Abia peste 30 de ani a fost definitivată trama baletului. Compune și o operă, Evgheni Oneghin, libretul fiind extras dintr-un roman de Alexandr Pușkin.

Spre 1880 reputația lui Ceaikovski crește considerabil în Rusia, numele său începând să fie cunoscut și în străinătate, în urma unor călătorii întreprinse în acel an. Cu această ocazie se întâlnește cu marii compozitori ai vremii Johannes Brahms și Antonín Dvořák. 

Perioada petrecută în Italia i-a inspirat mai multe piese muzicale, între care și Capriccio italian op.45. Tot în 1880 a compus șiSerenada pentru orchestră de coarde op.48 și Uvertura solemnă „Anul 1812” op.49.Un an mai târziu, moare marele său prieten Nikolai Rubinstein. Puternic afectat, Ceaikovski compune minunatul Trio pentru pian „În amintirea unui mare artist”, dedicată defunctului său prieten.În 1885 compune Simfonia „Manfred” op.58, după Byron. Urmează în anul 1888 Simfonia a 5-a în mi minor op.64, apoi, în1889, al doilea balet al său, Frumoasa din pădurea adormită, un balet-feerie în trei acte cu prolog pe libret de I. Vsevolojski și Marius Petipa după povestea lui Charles Perault, în coregrafia lui Marius Petipa. 


Premiera a avut loc pe 3 ianuarie1890 la „Teatrul Mariinski” din Sankt-Petersburg  și a fost un adevărat triumf. În anul 1892 termină al treilea balet al său, în două acte, Spărgătorul de nuci, după basmul „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor” de E. T. A. Hoffmann care, în mod surprinzător, nu are succesul scontat. Abia peste câteva decenii obține succesul pe care îl merită, fiind în prezent unul din baletele cele mai frecvent reprezentate și apreciate de public. 

Pe data de 6 noiembrie1893, la nouă zile după ce a terminat Simfonia a 6-a în Si  minor Patetica op.74, Ceaikovski moare de holeră. Compozitorul a beneficiat de funeralii naționale, la care au luat parte aproape 8.000 de persoane, fiind înmormântat la mănăstirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg. 

Pentru mai multe povesti grozave va asteptam la after school Creartes Land.

13 august 2014

Papuşile ruseşti

Astazi la after school am discutat despre Rusia, o ţară cu o valoroasă moştenire culturală. Acolo, am scotocit prin cufărul istoriei unde am găsit papuşi frumoase şi cu hainuşe viu colorate. Printre papuşi copiii au mai gasit niste obiecte, care pareau oua încondeiate, cutiuţe, jucării…matrioşki. 

Stârniţi de curiozitate copiii şi-au dorit să afle cât mai multe informaţii despre aceste păpuşi minunate. Aşa au aflat că Matrioşka este o jucărie din lemn, o păpușă viu colorată, goală pe interior, în care sunt introduse alte păpuși, mai mici, identice. Se realizează din lemn de esență moale, din mesteacăn sau tei. 

A apărut prima dată în anii '90 ai secolului al XIX-lea, în localitatea Abramțevo, dar adevăratul centru de confecționare a celebrei jucării a devenit Serghiev-Posad. Aceste păpuși sunt și un simbol al fertilității. Arhetipul acestei jucării îl constituie ouăle de Paște, viu colorate, care se realizau în vechime din lemn pictat. Aceste ouă erau goale în interior, în care cel mai mare putând fi incluse altele mai mici. O astfel de jucărie se întâlnea și în Japonia, reprezentând un bătrânel jovial, cu mustăți lungi și albe, Darumú (sau, după alte informații, înfățișându-l pe sfântul budist Fukuruma), păpușa care era alcătuită din cinci figurine ce intrau una în alta. 


Odată, după cum spune una dintre legende, cunoscutul pictor rus Serghei Maliutinținea în mână un ou de lemn pictat și o jucărie japoneză. Aceste jucării diferite, realizate în două colțuri diferite ale Pământului, i-au dat o idee interesantă: imediat a schițat pe hârtie o păpușă hazlie, apoi încă una și încă una... La rugămintea pictorului, strungarul V. Zvezdocikin a realizat, din lemn, forma dorită. Serghei Maliutin a pictat-o. Așa a venit pe lume fetița îmbrăcată în sarafan rusesc: cu șalul ei, cu cocoșul negru în brațe. În interiorul ei se mai ascundeau încă șapte figurine, una mai mică decât alta, ultima, cea de-a opta, înfățișând un bebeluș în fașă. 

Cineva, văzând-o, a exclamat: „Ptiu, este chiar Matriona!” Și așa a primit fetița numele de Matriona, de la care mai târziu s-a format diminutivul Matrioșka. Cocoșul era deseori un simbol al fertilității, în Rusia și în toată Europa, dar mai ales în Franța: dovadă a prosperității și fecundității, imaginea sa țopăie de jur împrejurul clopotnițelor. 

22 iulie 2014

Beneficiile dansului in dezvoltarea copilului

Le creeaza o conditie fizica excelenta!

Dansul este una dintre cele mai distractive forme de activitate fizica pe care le poate face copilul. El foloseste constant si echilibrat toate grupele de muschi si ajuta la tonifiere musculaturii si la o crestere si modelare armonioasa a corpului copilului. Unele forme de dans ofera si o gratiozitate in miscarile copilului.

In plus, in timpul dansului se formeaza si se stimuleaza functii importante implicate in dezvoltarea fizica copilului: coordonarea, forta, echilibrul si flexibilitatea.

Ajuta la concentrare!

Copiii au probleme cu concentrarea, iar dansurile, prin antrenamente si repetitii ii ajuta sa asculte de instructiunile oferite si sa realizeze miscarile pe rand si cu rabdare, imbunatatindu-si concentrarea.

Este o forma de relaxare si distractie!

Pe langa beneficiile fizice si psihologice pe care le are dansul asupra copilului, nu este de neglijat nici factorul destindere si bunadispozitie. Copiii se distreaza foarte mult alaturi de alti copii si se amuza foarte tare, iar relaxarea vine la pachet. Are rolul de a scadea nivelul de anxietate al copiilor, pentru ca dansul este pana la urma si un mod de descarcare psihologica si de comunicare a trairilor, prin limbaj nonverabal.

Ii ajuta sa isi dezvolte abilitatile sociale!

Inscrierea copilului la o clasa de dans inseamna din start integrarea lui intr-o mica comunitate. Copilul poate lega prietenii si invata cum sa socializeze in grupuri. Interactiunile cu ceilalti copii sunt esentiale in dezvoltarea sociala a copilului.


Le dezvolta increderea in forte proprii si stima de sine!

Dansul are un impact pozitiv din punct de vedere emotional asupra copiilor. Ei invata sa faca fata expunerii publice si interactiunilor sociale si cu fiecare reusita sau progres isi consolideaza increderea in sine.

Ii ajuta sa devina responsabili!

Dansul inseamna nu in cele din urma implicare si responsabilitate. Ei invata sa se adapteze in grupuri, sentimentul de apartenenta la grup si sa respecte regulile lui. Invata sa asculte, sa isi ajute echipa la nevoie, sa ii incurajeze, precum si spiritul de competitie.


Le imbunatateste memoria!

Dansul in grupuri organizate prespune o rutina, pasi de dans prestabiliti si multe alte reguli care pun la lucru memoria copilului. Cei mici trebuie sa retina un ansamblu de miscari in realizarea unui dans, iar prin repetitii continue, memoria le este stimulata.

Pentru viitoarele cursuri de dans ale copilului tau, te asteptam la Creartes Land after school.

30 mai 2014

Parcurile şi rezervaţiile naturale din România

Centrul educaţional Creartes Land şi toţi copiii înscrişi la after school în fiecare vineri sarbatoresc ştiinta. La clubul de ştiinte calatorim prin lume, facem experimente si descoperim locuri unice din tara si de peste hotare. 

 Parcurile nationale si rezervatiile
sunt locuri unice, de pământ sau de apa dintr-o tarastabilite de catre guvern pentru a proteja ecosistemul, specii de plante si animale, cascade inlant, formatiuni geologice sau locuri istorice si arheologice. Parcurile nationale si rezervatiilese bazeaza pe biodiversitate tocmai pentru a proteja toate resursele naturale.

 Parcurile nationale
Reprezintă spaţii natural repreyentative, cu diverse peisaje geografice, obiecte şi complexe natural, specii floristice şi faunistice autohtone, destinate utilizarii in scop stiintific, recreativ, economic, cultural, instructiv-educativ, etc. In generalaceste locuri protejate sunt in afara zonei de vanatoare, extragerii de gaze naturale, minerituluisi a altor activitati de exploatare a resurselor.


 Rezervatiile naturale
sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia siconservarea unor habitate si specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier,hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologicÎn România primele arii protejate au fost constituite încă de la începutul secolului(1925 – 1935), din dorinţa de a ocroti multe specii de floră şi faună rare sau pe cale dedispariţie. Există o puternică concentrare a ariilor protejate în spaţiul montan şi colinar, fiindcu mult mai mică în perimetrul câmpiilor şi luncilor. Cele mai cunoscute parcuri naţionale care au intrat de mult în circuitul turistic (Retezat, Rodna, Ceahlău, Munţii Apuseni, Bucegi, Domogled – Valea Cernei, Delta Dunării), nu au o dotare corespunzătoare în afară de cea din Munţii Retezat, Bucegi, Rodna.Marea varietate a cadrului natural, bogăţia florei şi faunei cu multe elemente sudice alcăror areal îşi găseşte limita nordică în judeţul Caraş – Severin au creat posibilitatea ca întinse teritorii să primească statutul de monument al naturii, rezervaţie naturală sau parc naţional.


29 mai 2014

Ziua internaţională a copilului

Copiii inscrişi la after school aşteptă cu nerăbdare ziua internaţională a copilului şi se întreabă care este istoria acestei sărbători.

Ziua copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanți din diferite țări, au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului. După această conferință, multe guverne au introdus „Ziua copilului”. În Turcia Ziua copilului a fost sărbătorită pentru prima dată în data de 23 aprilie 1920.

În anul 1954 Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a emis o recomandare care prevedea faptul ca fiecare Stat să dispună de o zi la așa-numita „Ziua copilului” (engleză Universal Children's Day).

În România Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC) s-a constituit la 1 ianuarie 2005.


28 mai 2014

Sfaturi de vacanţă pentru copii

Copiii aşteaptă deseori vacanţa de vară gândindu-se că vor avea foarte mult timp să se joace, dar mai ales să privească desene animate la televizor. Ar fi bine ca şi în vacanţă copiii să aibă un program constructiv, bine definit şi organizat, astfel încât să fie obişnuiţi încă de mici să aibă activitate şi să-şi utilizeze o zi frumoasă de vară învăţând ceva util. În vacanţa de vară, copiii pot să se distreze, să se odihnească, să călătorească, să facă sport, să citească.

Acuma, dacă nu reuşim să trimitem copiii în vacanţă la bunici, la ţară, mai există soluţii pentru ca micuţii să nu îşi petreacă vacanţa de vară pe asfalt, la bloc. Cum grădiniţele de stat şi teatrele pentru copii se închid pe timpul verii, mai există soluţii, cum ar fi: să înscriem copiii la cluburi de vacanţă constituite de grădiniţele private sau în tabere, să îi ducem la cursuri de înot, tenis, badminton, să le dăm teme de vacanţă. Dacă copiii noştri stau la bunici, la oraş, atunci putem concepe aceste teme de vacanţă astfel încât să existe o îmbinare între activităţi educative şi perioade de relaxare. 

De exemplu, în fiecare zi copilul va avea câte o activitate diferită; într-o zi poate să picteze, în altă zi să citească o poveste sau să scrie o compunere. Abilităţile practice - modelaj din plastilină, decupaj, pictură - constituie un bun exemplu de petrecere a timpului liber în zilele călduroase de vară, mai ales că acum se găsesc în magazine caiete speciale cu astfel de activităţi.

O altă idee ar fi sfârşitul de săptămână, când se poate merge la pescuit, în parc cu bicicleta sau cu rolele, se pot vizita muzee, se poate organiza sâmbătă dimineaţa un mic picnic în parc sau se poate da o fugă la munte. Nu trebuie să lăsăm copiii nesupravegheaţi, ei gândindu-se că este vacanţă şi că pot face ceea ce doresc. Într-adevăr, copiii învaţă foarte mult prin joc, de aceea activităţile pe care noi le vom da vor fi distractive, dar şi folositoare.

Noi va asteptam cu drag in cadrul cursurilor Summer School. Mai multe detalii pe site-ul nostru.



27 mai 2014

Ce sunt creaţiile grafice?

In fiecare marti in cadrul centrului educational Creartes Land se tine clubul de art design. Copiii deseori se intreba care sunt definitiile acestui domeniu atat de popular in contemporanietate motiv pentru care le vom raspunde prin textul de mai jos:

,,De la pictogramele antice si pana la logou-rile moderne, formele geometrice stau la baza design-ului.
Design-ul grafic este o activitate interdisciplinara, o activitate de rezolvare a problemelor care combina sensibilitatea vizuala cu îndemânarea si cunostintele in domeniul comunicatiilor, tehnologiei si al afacerilor. Practicieni de design grafic se specializeaza în structurarea si organizarea de informatii vizuale avand ca rezultat o buna comunicare si orientare.

O buna intelegere a produsului sau serviciului unui client, obiectivele sale, precum si intelegerea concurentei dar si a publicului, toate acestea sunt traduse într-o solutie vizuala creata din manipularea, combinarea si utilizarea de forme, culoare, imagini si spatiu”.



26 mai 2014

Compoziţia

,,Intr-o compozitie, imaginile din natura, formele si culorile nu copiaza realitatea ci o transforma”.

Compozitia in general, semnifica organizarea unor elemente intr-un ansamblu unitar. In toate domeniile creatiei este folosita organizarea compozitionala-are la baza elemente de limbaj si mijloace de expresie specifice (literatura, muzica, teatru, film,coregrafie, arte plastice).

Clasificarea compozitiei specifice artelor plastice se face in functie de destinatia acesteia, de principiile care stau la baza organizarii, precum si a tehnicilor si materialelor de lucru utilizate. Din aceste considerente, compozitia poate fi de doua feluri: plastica si decorativa

Raportarea la realitate, alaturi de caracterul elementelor compozitionale si de mesajul mijloacelor de expresie continute, determina departajarea compozitiilor in alte doua categorii. Din acest punct de vedere, compozitia poate fi: figurativa si nonfigurativa.

La alcatuirea compozitiei plastice se tine seama de principiile compozitionalecare sunt:

-paginatia ( dispunerea elementelor in spatiu plastic )
-structura (shema de ansamblu , prin care elementele sunt distributive );
-proportia (armonia stabilita intre elemente );
-contrastul (opozitia dintre elemente: mare-mic, cald-rece, inchis-deschis);
-ritmul (repetarea voita a unui element) s.a

Pentru mai multe informatii va asteptam la after school :)

9 mai 2014

Evoluţia animalelor pe Terra

La clubul de Ştiinte care se ţine în fiecare vineri între orele 17:00-18:00 copiii de la Creartes Land after school, după lungi călătorii în capitalele europene s-au echipat pentru o expediţie în lumea animalelor. 

În decursul erelor geologice, a trăit alte vieţuitoare decât cele pe care le vedem astăzi, care sunt urmaşi ai acestor animale străvechi. Evoluţia animalelor în acest imens timp geologic a fost puternic influenţată de procesele geologice ce au avut loc în scoarţa Pământului. Datorită acestora, înfăţişarea uscatului, ca şi a mărilor şi oceanelor, n-a fost din totdeauna aşa cum se prezintă astăzi. Odată cu evoluţia scoarţei Pământului, s-a produs şi evoluţia vieţuitoarelor, de la forme inferioare, la forme din ce în ce mai evoluate, până la om.
Felul în care au evoluat animalele poate descifrat în straturile de diferite vârste ale scoarţei terestre, datorită fosilelor pe care acestea le conţin.

Multe vieţuitoare care au populat Pământul au lăsat numeroase resturi şi urme în straturile scoarţei terestre, ce s-au păstrat până în zilele noastre, numite fosile. Denumirea acesta provine din latinescul fossa = groapă, deoarece era descoperite în urma săpăturilor. În general de la animalele străvechi s-au păstrat părţile tari: cochilii, schelete, oase, etc. Rareori, în anumite condiţii de conservare, s-au păstrat şi animale întregi. Astfel, în gheţurile Siberiei s-a păstrat de mai bine de 20.000 de ani mamutul - un elefant păros - aşa cum era el, cu blană, piele şi muşchi. În ozocherită (ceară de pământ) s-a conservat un rinocer intact, iar în chihlimbar - răşina unui pin fosil - s-au păstrat numeroase insecte străvechi.

Fosilele au în geologie aceeaşi importanţă pe care o au documentele în istorie sau inscripţiile în arheologie. Astfel, straturile scoarţei terestre alcătuiesc paginile imensului hrisov al istoriei naturale a Pământului.

Importanţa fosilelor pentru descifrarea îndelungatei istorii a Pământului este covârşitoare. Cu ajutorul lor putem cunoaşte vieţuitoarele care au trăit pe Pământ, în timpurile străvechi, ce forme şi dimensiuni aveau, etc.
Studiul fosilelor a dovedit că fiinţele care populau odinioară pământul se deosebeau de cele actuale şi deosebirea este cu atât mai mare cu cât sunt mai vechi.


Cu cât sunt mai vechi, cu atât au o organizare şi o structură mai simplă, fiind mult diferenţiate de urmaşii lor de astăzi şi, cu cât ne apropiem de timpurile noastre, cu atât aceste caractere vechi dispar şi sunt înlocuite cu altele noi care le apropie din ce în ce mai mult de animale actuale. Astfel, fosilele dovedesc succesiunea neîntreruptă a vieţuitoarelor şi evoluţia lor de-a lungul erelor geologice. Ele mai dovedesc că vieţuitoarele de astăzi sunt o continuare firească a străvechilor forme care s-au succedat pe planeta noastră de-a lungul milioanelor de ani.

Fosilele fiind contemporane cu straturile în care se găsesc, ne pot da informaţii şi despre condiţiile de viaţă care au existat în acea vreme, deoarece animalele având plasticitate adaptativă, au recepţionat toate transformările geologice şi climatologice. Fosilele e mai pot sluji şi la stabilirea conturului continentelor şi mărilor vechi, ajutând la elaborarea hărţilor paleogeografice.

Cu ajutorul unor fosile se poate determina vârsta relativă a straturilor, deoarece pentru fiecare vreme au corespuns anumite fiinţe, cu durată de viaţă limitată, care au devenit fosile caracteristice, adică fosile care se găsesc numai în grosimea unui singur strat, dar pe toată întinderea lui, indiferent de variaţiile petrografice şi de locul unde apar pe Glob. Astfel, se pot identifica straturile de aceeaşi vârstă, aflate la mari depărtări unele de altele.

Deci cu ajutorul fosilelor putem reconstitui întreaga istorie a scoarţei Pământului. Astfel, timpul geologic ( imensul timp care s-a scurs de când Pământul a devenit planetă şi până în zilele noastre ) a fost împărţit diviziuni geocronologice. Diviziunile de prim ordin (cele mai mari ) au fost numite ere; erele au fost împărţite înperioade, acestea în diviziuni mai mici numite epoci, iar epocile, la rândul lor, în vârste.

6 mai 2014

Theodor Aman

La clubul de pictura in after school copiii au aflat lucruri noi despre curentul impresionist in mediul francez si despre influenta acestuia in spatial romanesc. Pictorul roman care a creat opera remarcabile in stil academist si care a fost atras de lucrarile grupului de la Brabizon este Theodor Aman- intemeietorul primei scoli de arte la Bucuresti. 

Theodor Aman (20 martie 1831, Câmpulung-Muscel — 19 august 1891, Bucureşti), pictor şi grafician, pedagog, academician român, întemeietor al primelor şcoli româneşti de arte frumoase de la Iaşi şi Bucureşti. Studiază la Bucureşti, apoi la Paris. Profesor şi întemeietor al Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti. Se dedică picturii influenţat de maeştrii Renaşterii italiene. Revenit pe meleagurile natale s-a inspirat din viaţa muscelenilor lăsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung şi împrejurimi. Numele său a rămas în istoria artei româneşti nu doar prin valoarea operelor semnate, ci şi prin contribuţia avută la întemeierea primelor şcoli de Arte frumoase, la Bucureşti şi Iaşi.

În pictura sa de o rigoare academistă, simbolurile evocărilor istorice aduc o anume prospeţime, în sensul situării artistului în actualitate. Noutatea pânzelor sale ţine astfel mai mult de răspunsurile tematice la preocupări sociale şi politice din perioada fondării statului naţional român. Nu lipsesc însă şi unele încercări de luminare a paletei, de surprindere a instantaneului, ce ne vorbeşte despre ecoul, fie şi palid, al experienţelor unor artişti francezi care pictau în aer liber, la Barbizon, în împrejurimile Parisului, unde în deceniile şapte şi opt ale secolului XIX, se pun bazele impresionismului. Începe să picteze încă de pe atunci o serie de compoziţii istorice, unul din genurile sale preferate în care va excela.


5 mai 2014

Muzeul de Artă Theodor Aman

In Saptamana Altfel copiii de la Crertes Land after school au vizitat muzeul de arta ,,Theodor Aman”. Impreuna am facut o calatorie in timp, in curtile boieresti si bulevardele verzi ale secolului al XIX-lea.

În secolul al XIX-lea, pe fosta stradă a Clemenţei, actuală C.A. Rosetti, îşi aveau reşedinţele familiile protipendadei bucureştene ca: Cesianu, Barozzi, Costescu-Comăneanu, Butculescu, Bărcănescu, Păucescu, Argetoianu, Catargi sau Cantacuzino. Clădirile erau mari, unele cu două etaje, toate înconjurate de curţi şi grădini întinse. La numărul 8 se afla casa lui Theodor Aman, despre care Em. Hagi Mosco scria: „unică în felul ei în oraş, are o înfăţişare artistică de mică proporţie, dar cît se poate de reuşită, prin ornamentaţia exterioară şi statuile care o împodobesc”.

Construită în stil neoclasic între 1868-1869 pe locul fostelor grajduri şi dependinţe ale casei de zestre a soţiei Ana, născută Politimos, a fost realizată de arhitectul Franz Scheller, după indicaţiile lui Aman, fiind structurată pe parter, etaj şi pod. Faţada dinspre stradă este decorată cu basoreliefuri, nişe cu statui realizate de Karl Storck şi medalioane cu efigiile lui da Vinci şi Michelangelo. Ulterior, muzeul a păstrat, în mare parte, amenajarea iniţială a casei, spaţiul cel mai important fiind atelierul, singura cameră înaltă de 6.70 metri, care era o expoziţie permanentă pentru lucrările lui Aman. La etaj, în dreapta atelierului de primire era, de fapt, adevărata „odaie de lucru”, ale cărei duşumelele fuseseră vopsite în alb.

Theodor Aman îşi dorise prin testament ca reşedinţa lui să devină muzeu; aşa că după moartea marelui pictor, Ana Aman dona statului colecţia şi casa, tocmai în ideea ca aceasta să devină instituţie muzeală, fapt ce se va întâmpla în 1908. Colecţia muzeului cuprinde 196 de picturi, 400 de desene şi gravuri, precum şi 50 de plăci de gravură. Astfel, muzeul este singura casă-document de epocă rămasă în Bucureşti. Aflat într-un vast proces de restaurare, muzeul va fi deschis publicului spre vizitare începând cu luna mai a acestui an.


1 mai 2014

Istoria zilei de 1 Mai

Data de 1 Mai pentru toţi părinţii, bunicii şi copiii este zi liberă, moment potrivit pentru joacă şi călătorii. Copiii din cadrul programului de after school de la central educational Creartes Land se întreaba care este istoria acestei zile.

,,Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.[1]

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranţi, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.


Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Heymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.

În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre aceștia au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8”.

Echipa Creartes After School va ureaza o vacanta de 1 Mai cat mai placuta si relaxanta.

30 aprilie 2014

Ştiati ca pe 30 aprilie, anul 1896 s-a înfiinţat Casa Şcoalelor?!

Prin Legea pentru înfiinţarea Casei pentru Ajutorul Şcoalelor din 20 ianuarie 1883 , se înfiinţa în Bucureşti o instituţie cu scopul de a primi şi administra toate donaţiile ce se vor face pentru propăşirea şcolilor. 

Administraţia averii Casei pentru Ajutorul Şcoalelor se încredinţa unui consiliu de administraţie şi supraveghere compus din ministrul Instrucţiei Publice, ca preşedinte, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie, guvernatorul Băncii Naţionale, rectorii universităţilor, preşedintele Academiei Române şi directorul Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie. 

Consiliul de Administraţie nu putea să dea altă destinaţie fondurilor sau veniturilor Casei, decât aceea ce va fi hotărâtă de către donatori şi trebuia să aducă la cunoştinţa regelui şi corpurilor legiuitoare, printr-un raport special şi detaliat, starea financiară a instituţiei, întrebuinţarea veniturilor şi rezultatele obţinute. La contabilitatea Ministerului Instrucţiunii Publice se păstra un registru special în care se înscriau veniturile, conform titlurilor de proprietate sau recipiselor de depunere,precum şi plăţile efectuate. 

Casa pentru Ajutorul Şcoalelor a funcţionat până în anul 1896 dar, activitatea ei, a fost de fapt inexistentă din cauză că nu a avut o bună organizare. Prin Legea pentru refacerea clădirilor şcolare primare şi înfiinţarea Casei Şcoalelor , promulgată în timpul ministeriatului lui Petre Poni, la 9 martie 1896, a fost definit precis scopul şi sarcinile instituţiei nou create asigurând totodată posibilitatea realizării lor. 


Casa Şcoalelor, înfiinţată pe lângă Ministerul Instrucţiunii Publice avea menirea: 
- de a administra toate fondurile create prin prezenta lege sau prin alte legi şcolare, în scopul de a ajuta comunele la construirea localurilor de şcoli primare şi la dotarea acestor şcoli cu mobilierul şi materialul didactic necesar; 
- de a administra, supraveghea şi controla toate fondurile destinate învăţământului care provin din legate sau donaţii; 
În baza Decretului-Lege nr. 2837 din 5 iulie 1919 , instituţia se va numi Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului, exprimând astfel, şi în denumire, dublul său scop, de a lucra pentru progresul învăţământului şi de a îndruma munca pentru ridicarea poporului, de a crea, administra şi controla instituţii de cultură pentru popor şi a încuraja orice manifestare cu caracter cultural. 

Bibilografie: Arhivele Naţionale ale României

Pentru povesti la fel de captivante va asteptam in cadrul Creartes after school.

10 aprilie 2014

Care e importanta teatrului in vietile copiilor si tinerilor?

S-a scris mult despre valoarea artei si se lucreaza intens, in toata lumea, pentru studierea efectelor pe care arta le are asupra copiilor, prin studii in neurostiinte, neuro-educatie, psihologia dezvoltarii si domenii conexe.
Dar, oricat am incerca sa contorizam impactul activitatii noastre, exista un nivel la care impactul artei asupra publicului ei ramane un mister care nu poate fi cuantificat. Intalnirea unica si profunda a piesei de teatru cu publicul intr-un anumit timp si spatiu este cea care face teatrul atat de imprevizibil si interesant. Mi-a fost recent adusa aminte zicala: “Poti sa numeri semintele dintr-un mar, dar nu poti numara merele dintr-o samanta”.

Impactul pe care-l are experienta teatrala asupra copiilor si tinerilor este imposibil de masurat cu exactitate, dar cred ca are potentialul de a contine nenumarate “mere”. Pieter-Dirk Uys, un celebru actor si scriitor din Africa de Sud, care lucreaza cu copiii defavorizati din micul sat Darling, povesteste despre o excursie a copiilor in oras. Conducea autobuzul de-a lungul drumului care iesea din sat, urcand un deal, cand a observat ca baietelul care statea pe scaunul de langa el devenea tot mai incordat. In momentul in care au ajuns in varful dealului si baietelul a putut vedea drumul intinzandu-se in fata lui si marea in departare, a exclamat cu uimire si usurare: Exista mai mult de atat!”.


Cred ca aceia dintre noi care fac teatru pentru copii si tineret o fac pentru un motiv anume: de a trezi in fiecare copil intelegerea faptului ca, intr-adevar, exista mai mult”. Si mai mult. Si mai mult. Asa ca, atunci cand facem teatru pentru copii si tineret, semanam de asemenea un potential nemasurabil si oferim iminenta descoperirii: mai multa bucurie, rasete, curiozitate, constientizarea brusca, schimbarea de perceptie, lacrimi de empatie, sentimentul de uimire si de absorbtie profunda. Mai mult din ceea ce inseamna sa fii viu.
Shakespeare a scris “Piesa este capcana…”. Si avea dreptate, dar nu in totalitate! Povestea este capcana, iar piesa este cea mai puternica modalitate de a o spune.

Fiecare reprezentatie (si vor juca pentru zeci de mii de copii si tineri), se vor stradui s-o faca de neuitat. Puterea teatrului, fie ca se adreseaza tinerilor sau batranilor, zace in conlucrarea dintre povesti si idei, actori (si cei din culise, desigur) si cel mai important, in public – cu totii facem piesa impreuna, o traim impreuna, combatem neincrederea impreuna, uniti in acelasi demers imaginativ. Pentru tineri, a veni la teatru pentru prima oara are un efect electrizant, cu totul convingator. Este pe viu, in fata ochilor lor, povestea, spectacolul, muzica, lumina, miscarea, sunetul, actorii. O astfel de experienta poate schimba vieti tinere. Ne informeaza si ne imbogateste pe noi toti!

Daca aveti copii pasionati de Teatru va asteptam la Clubul de Actorie din cadrul Creartes After School.


9 aprilie 2014

Marele Pictor
de Emilia Plugaru

        Vara, bună prietenă cu Toamna, gospodăreşte pe ici pe colo, chiar dacă vremea ei a plecat. Totuşi într-o bună zi Toamna îşi intră în drepturi. Odată cu ea vin şi ploile reci şi mărunte. Nu e frunză sau firicel de iarbă să nu tremure în faţa ploiţei ciobăneşti. Soarelui i se face milă de sărmanele frunze. Îşi trimite razele să le încălzească şi nu observă că din zi în zi el însuşi se împuţinează, se face mic, tot mai mic. Nu e de glumă, să încălzeşti luni în şir e lucru greu, a obosit bietul soare. Are nevoie de odihnă. Adoarme, moţăie, se trezeşte, mereu e somnoros, îşi zice că odihna e lucru minunat, dar cum să laşi vietăţile fără pic de căldură? Somnul însă îl ia pe neprins de veste. Doarme câteva zile, se trezeşte, priveşte şi nu-i vine să creadă. Pământul e inundat de lumină. Atât de mult aur soarele nu a mai văzut. Ce o fi? se întreabă. Apoi se dumereşte. Câteva raze nu s-au întors. Au rămas să vopsească, să coloreze, să lumineze copacii, fructele, dealurile şi vâlcelele.


        - Tabloul pământului e minunat, îşi zice el şi e mândru, e foarte mândru. Cât timp razele rămase în frunze luminează, poate să lenevească un pic. Doar că... Pe ici pe colo ar mai fi de îndreptat câte ceva. Uite pe deluţul cela e bine să adauge un pic de roşu, pe celălalt un pic de portocaliu, poamei i-ar sta de minune în violet, iar merele... mărul e frumos dacă jumătate e galben, jumătate e roşu.
        Şi Măria-sa Soarele îşi meştereşte rapid o pensulă, apoi fără să stea pe gânduri se implică în crearea unei capodopere de care cu toţii ne bucurăm în fiecare an.
        Şi doar gospodina Toamnă nu-şi găseşte loc de atâtea trebi. Aleargă, strânge, adună, pune în hambare, nu vede lumea în jur! Abia după ce răsună muzica, însemnând că vinul în poloboace e fiert iar nunţile şi cumătriile-s în toi, îşi scoate şorţul, urcă pe un nouraş şi priveşte cu mândrie la gospodăria ei.
        - Au! strigă brusc harnica Toamnă. Câtă frumuseţe, câtă culoare! Vezi? îi zice ea nouraşului, nu e pe lume o pictoriţă mai mare ca mine. Îţi place?
        - Îmi place, bineînţeles, cum să nu-mi placă, răspunde nouraşul, numai că...
        aceasta nu e opera dumitale, e a marelui Soare! El e marele Pictor!
        - Ba eu sunt marea Pictoriţă! se înfurie Toamna. Ca să te conving voi crea imediat un nou tablou!
        Cu un burete făcut din nori fioroşi, cenuşii, şterge rapid tot aurul. Pe ici, pe colo lasă pete de galben murdar şi fiindcă pentru ea culoarea gri e cea mai preferată, pământul acum e colorat în gri.
        - Hm... exclamă Toamna mândră de sine, nu am ce zice... Sunt talentată. Nici nu se compară cu ce era înainte... Hei!
        Îl strigă pe nouraş, dar acesta nu mai e căci brusc Soarele se trezeşte, alungă norii, priveşte spre pământ şi vai! Nu are cuvinte.
        - E trebuşoara Toamnei, nu poate Soarele de necaz. E imposibil să refacă ceva... La primăvară, la primăvară le va drege pe toate... Acum o va chema pe bătrâna Iarnă care va îmbrăca Pământul într-o mantie albă şi strălucitoare.
        În scurt timp culoarea gri e acoperită, Toamna, agitată, nu pricepe ce se întâmplă, dar Iarna nu-i dă răgaz. Îşi continuă nestingherită munca.
        - A venit Iarna! A venit Iarna! strigă mulţime de copilaşi.
        Săniuţele sunt scoase din case şi duse la derdeluş. Bucurie, voie bună, râsete şi veselie! Şi doar sărmana Toamnă nu pricepe ce se întâmplă.
        - Încă e toamnă, porneşte să le zică tuturor, însă nimeni nu-i dă atenţie aşa că într-un târziu se dă bătută şi pleacă. La anul neapărat va încerca din nou să-l convingă pe nouraş că nu Soarele, ci ea e marele Pictor!

Pentru mai multe povesti grozave va asteptam la after school Creartes Land.

8 aprilie 2014

Rolul povestilor terapeutice

Povestile pot avea un rol deosebit in educarea copiilor si in dezvoltarea acestora. 

Biblioterapia este o tehnica terapeutica creativa ce presupune citirea de povesti, poezii etc. prin care se urmareste rezolvarea problemelor pe care copiii le intalnesc intr-o anumita etapa a existentei lor.

Muro si Kottman (1995) definesc biblioterapia ca fiind calea cea mai usoara si naturala prin care se poate intra in lumea copiilor, lume ce este uneori plina de fantezie. Biblioterapia este o strategie prin care, cu ajutorul cartilor, copiii sunt ajutati sa faca fata si sa depasesca o problema curenta aparuta in viata lor, ajuta la dezvoltarea imaginiii de sine, favorizeaza posibilitatea copilului sa se inteleaga mai bine pe sine si pe ceilalti, ajuta copiii sa se evalueze corect si obiectiv, ii ajuta pe copii sa descopere interesele si nevoile celor din jurul lor, prezinta rezolvarea unor situatii problematice intr-un mod pozitiv. (Stamps, 2003). 

Biblioterapia ofera copilului oportunitatea de a se recunoaste cu ajutorul personajelor din materialul literar, il ajuta sa inteleaga complexitatea gandirii si a comportamentului uman, prezentandu-i o multitudine de caractere, personaje. 
Povestea terapeutica este o naratiune care prezinta viata unor personaje fictive sau nonfictive, dificultatile intampinate si modalitatile prin care depasesc aceste situatii. Este o metoda prin care putem transmite copiilor anumite modele comportamentale si valori morale si putem inlatura anumite comportamente nedorite. 

Povestea in sine nu ii spune copilului ce sa faca, cum sa actioneze, nici nu il critica sau eticheteaza, ci il ajuta sa se identifice cu personajele si sa traiasca alaturi de ele, atat framantarile cauzate de problema ivita, cat si satisfactia si bucuria data de găsirea solutiei. Actionand oarecum indirect, povestea il ajuta pe copil sa transpuna solutia din poveste in viata sa reala.

Copilul participant la activitati in care sunt integrate aceste povesti terapeutice va castiga incredere in resursele personale, va invata sa gestioneze adecvat situatii cu incarcatura emotionala negativa, va respecta regulile din convingere.

Pentru ca o poveste sa fie terapeutica, ea trebuie in primul rand sa ajute, sa contina un mesaj pozitiv, sa creeze o usoara stare de identificare si sa-l provoace pe ascultator/cititor sa gaseasca solutii optime in acelasi timp cu personajele aflate in dificultate. 


7 aprilie 2014

Catedrala San Vitale din Ravenna

Pictura ne deschide o portita in lumea misterioasa a istoriei artei. La clubul de pictura din after school copiii invata elementele de limbaj plastic prin intermediul patrimoniului cultural. Un astfel de monument artistic este catedrala San Vitale din Ravenna.

,,Catedrala San Vitale din Ravenna, in nord-estul Italiei, nu uimeste prin dimensiunile acesteia, care sunt mici, in comparatie cu marile catedrale, insa fascineaza prin interiorul acesteia. Peretii sai simpli de caramida ascund una din minunile arhitecturii religioase occidentale - imense suprafete de stralucitoare mozaicuri.

Mozaicurile acesteia, alcatuite dintr-o multime de placute de sticla colorata intruchipeaza in mare parte scene biblice. Printre acestea, remarcabile sunt reprezentarile lui Iisus, Avraam, Moise si ale altor sfinti si ingeri.
Prin secolele V-VI, orasul Ravenna era unul dintre marile centre ale Occidentului. La inceputul secolului al V-lea, intr-o vreme cand Italia romana era amenintata de inaintarea triburilor barbare, imparatul Honorius a ridicat Ravenna la rangul de capitala a Imperiului Roman de Apus, datorita faptului ca era protejata in mod natural de mare si de mlastini.

Mai tarziu, in anul 540, orasul a ajuns in stapanirea imparatului din Constantinopol, care era reprezentat de un guvernator sau ersahat, stapanire care a durat 150 de ani.

In timpul acestei epoci de aur, orasul a fost impodobit cu biserici, baptisterii si mausolee a caror decoratiuni interioare au devenit minunile lumii occidentale. Dintre toate monumentele sfinte din Ravenna, nici unul nu depasea in splendoare Biserica San Vitale, care a fost sfintita in anul 547, in timpul domniei lui Iustinian I, unul dintre marii imparati bizantini.

Imaginea rece si compacta a exteriorului nu lasa sa nici macar sa se ghiceasca frumusetea si minunatia interiorului. Acest contrast surprinde pe toata lumea.

Din centrul aflat sub cupola, privirea este atrasa spre arcul triumfal dincolo de care se zaresc absida si altarul - elementele cele mai pretuite ale Bisericii San Vitale. Acesta este locul in care Hristos si cei patru evanghelisti, Matei, Marcu, Luca si Ioan, precum si alte figuri de sfinti se ivesc in toata maretia pe pereti.
De la distanta, mozaicul pare lucrat dintr-o singura bucata. Numai intr-o inspectie de aproape se vede ca miracolul se implineste cu ajutorul unor tesserae - mici cuburi de sticla de toate nuantele, de la albastru adanc la violet, nuante de gri, verde si maro.

Cele care se remarca in mod special sunt bucatile aurii folosite pentru aura sau pentru fundal realizate prin presarea unor foite de aur, pe o suprafata sticloasa acoperita apoi pentru protectie cu un strat subtire de sticla. Aceste tessarae erau fixate in tencuiala umeda, in unghiuri usor diferite ca sa rasfranga lumina si sa creeze un efect de sclipiri.

Bogatia si complexitatea desenului mozaicurilor se distinge cel mai bine pe tavanul absidei. Aici Mielul lui Dumnezeu straluceste pe un cer instelat, incadrat de o cununa circulara sustinuta de patru ingeri aflati pe sfere albastre.

Mai jos de aceasta prezenta iradiind, pe peretele din stanga, apostolii Ioan si Luca stau asezati de o parte si de alta a unei deschideri in arc triplu, avand in spate un peisaj cu stanci. Simbolurile care ii reprezinta, vulturul si bivolul, stau deasupra lor ca niste semne heraldice; ei isi tin evangheliile ridicate si privesc in sus ca pentru a cere inspiratia divina. In intervalul dintre scene se afla o izbucnire de verdeata, vite de vie iesind din vase, incarcate cu struguri albi si negrii, pauni si porumbite.

Pe peretele din partea opusa, Matei si Marcu sunt asezati simetric cu Ioan si Luca. Dedesubt, intr-un cadru semicircular numit timpan, Abel, al doilea fiu al lui Adam, ofera mielul pentru sacrificiu, iar preotul-rege Melchisedec aduce o ofranda de paine. Aceste doua personaje din Vechiul Testament au fost realizate ca un preludiu tematic la figura lui Hristos din absida, caci ofrandele lor prefigureaza sacrificiul lui Hristos pentru omenire, painea impartasaniei sau Liturghia.

Absida, punctul culminant al bisericii din punct de vedere vizual, se invecineaza cu altarul si cu potirele de impartasanie si reflecta lumina pe suprafata semicirculara.
In centru, cuprinzand cu privirea biserica si insotit de ingeri, se afla figura maiestuoasa a lui Hristos stand pe o sfera albastra ce simbolizeaza raiul. Cu vesmantul de purpura, parul scurt si fata fara barba, el pare un imparat roman, dar unul ce domneste peste intregul univers.


Cele mai somptuoase insa sunt cele reprezentandu-i pe Iustinian si pe sotia sa, Teodora, care domina peretii absidei de o parte si de alta a lui Hristos. In portretul din mozaic silueta imparatului, impozanta si invesmantata in purpura se evidentiaza din suita de insotitori imbracati in alb.

Nimbul auriu se afla din punct de vedere vizual in legatura cu aura lui Hristos - o aluzie la statutul sau de reprezentant al lui Iisus pe pamant. In acelasi fel, cei din suita sa sunt reprezentati ca echivalenti pamanteni ai ingerilor si apostolilor lui Hristos.

De pe peretele opus priveste Teodora, atragatoarea sa sotie, fiica unui ursar de circ, care era cunoscuta ca dansatoare si actrita cu moravuri usoare. Impodobita cu perle si alte bijuterii, imparateasa poarta un vesmant purpuriu pe care sunt brodate cu fir auriu figurile celor trei magi. Ea tine in mana o cupa de aur.
Impodobita cu binecunoscute figuri sacre, ddar si laice, catedrala San Vitale a ramas bijuteria orasului Ravenna, care s-a aflat sub control bizantin pana in secolul al VIII-lea, cand a fost capturat mai intai de lombarzi, apoi de franci.

4 aprilie 2014

Alimentatia sanatoasa

Obiceiurile de alimentatie influienteaza cel mai mult sanatatea noastra. Daca ne gandim ca un om traieste in medie 70-80 de ani ,el manaca intr-o viata 30-40 de tone de mancare.

Hrana este convustibilul care ne furnizeaza energia care ne tine in miscare.

Alimentele au nevoie sa fie maruntite si transformate, pentru ca organismul poate folosi substantele nutritive pe care acestea le contin. Acest proces de transformare se numeste digestie si se realizeaza cu ajutorul aparatului digestiv.

Substantele nutritive din hrana ne fac sa fim ceea ce suntem. Inima bate datorita lor. Muschii , rinchii, ficatul, creierul depind direct de ele. Hrana ofera caldura corpului,hrana repara celulele distruse si tot hrana ne ajuta sa gandim.

Hrana poate fi un prieten al sistemului imunitar si al sanatatii,daca tinem cont sa nu mancam orice .oricand si oricum.

Alimentatia, prieten sau dusman?
In luna iunie a anului 2000, in Marea Britanie s-a facut un sondaj privind alimentatia copiilor cu varste intre 4 si 18 ani. Rezultatul a fost inspaimantator. Pentru trei sferturi dintre copii studiati, alimentatia consta in principal din paine alba, produse de panificatie, snackuri, hotdogi, biscuiti , dulciuri de tot felul. Ei nu consumasera nici un fruct, nici o legume, saptamana respectiva. Analizele medicale au dovedit ca reusisera sa faca din alimentatia lor dusmanul cel mai de temut pentru propria sanatate.

Creartes Land after school promoveaza alimentatia sanatoasa pentru copii.


18 martie 2014

Stiati ca pe 10 martie 1876 s-a inventat telefonul?!

Avea 29 de ani când, la data de 7 martie, Alexander Graham Bell a primit brevetul pentru invenţia care a schimbat omenirea pentru totdeauna: telefonul.

Totul a început în anul 1874 când Graham Bell lucra la un aparat telegrafic armonic, motiv pentru care omul de ştiinţă a primit finanţare de la Gardiner Hubbard şi Thomas Sanders. În martie 1875, Bell l-a vizitat pe Joseph Henry, directorul Institutului Smithsonian şi i-a cerut un dispozitiv electric cu mai multe arcuri prin care spera să transmită vocea.


Doi oameni de ştiinţă, acelaşi "telefon"!
În acelaşi timp, Elisha Gray experimenta şi el şi a folosit un transmiţător cu apă. Pe 14 februarie 1876, Gray a depus patentul unui telefon, la doar două ore după Bell, concurenţa dintre cei doi fiind acerbă. Western Union Telegraph Company, însă, l-a ales pe Alexander pentru a dezvolta propria tehnologie de telefonie. Bell a apelat la justiţie, Curtea Supremă a SUA dându-i dreptate şi acordându-i dreptul de a dezvolta el însuşi propria reţea telefonică, prin compania pe care o deţinea.

Pe 10 martie 1876, Bell a folosit, pentru prima oară, telefonul cu un transmiţător lichid, asemănător cu designul lui Elisha Grey. Vibraţia diafragmei a făcut un ac să vibreze în apă, schimbând rezistenţa electrică din circuit. "Domnule Watson, vino aici. Vreau să te văd", a spus Bell, iar Watson a auzit. Aceasta fost prima convorbire telefonică.

Invenţia, însă, nu a fost lipsită de controverse. Bell a fost acuzat că i-a furat invenţia lui Gray, care a explicat sistemul de telefonie care se ajută de apă. Dar Bell a reuşit să replice, folosind un patent mai vechi, care înlocuia apa cu mercurul.

Pentru mai multe inventii si descoperiri ale lumii va asteptam la Clubul de stiinta din cadrul Creartes after school in fiecare Vineri, de la ora 16:00.


17 martie 2014

Marele Pictor de Emilia Plugaru

        Vara, bună prietenă cu Toamna, gospodăreşte pe ici pe colo, chiar dacă vremea ei a plecat. Totuşi într-o bună zi Toamna îşi intră în drepturi. Odată cu ea vin şi ploile reci şi mărunte. Nu e frunză sau firicel de iarbă să nu tremure în faţa ploiţei ciobăneşti. Soarelui i se face milă de sărmanele frunze. Îşi trimite razele să le încălzească şi nu observă că din zi în zi el însuşi se împuţinează, se face mic, tot mai mic. Nu e de glumă, să încălzeşti luni în şir e lucru greu, a obosit bietul soare. Are nevoie de odihnă. Adoarme, moţăie, se trezeşte, mereu e somnoros, îşi zice că odihna e lucru minunat, dar cum să laşi vietăţile fără pic de căldură? Somnul însă îl ia pe neprins de veste. Doarme câteva zile, se trezeşte, priveşte şi nu-i vine să creadă. Pământul e inundat de lumină. Atât de mult aur soarele nu a mai văzut. Ce o fi? se întreabă. Apoi se dumereşte. Câteva raze nu s-au întors. Au rămas să vopsească, să coloreze, să lumineze copacii, fructele, dealurile şi vâlcelele.


        - Tabloul pământului e minunat, îşi zice el şi e mândru, e foarte mândru. Cât timp razele rămase în frunze luminează, poate să lenevească un pic. Doar că... Pe ici pe colo ar mai fi de îndreptat câte ceva. Uite pe deluţul cela e bine să adauge un pic de roşu, pe celălalt un pic de portocaliu, poamei i-ar sta de minune în violet, iar merele... mărul e frumos dacă jumătate e galben, jumătate e roşu.

        Şi Măria-sa Soarele îşi meştereşte rapid o pensulă, apoi fără să stea pe gânduri se implică în crearea unei capodopere de care cu toţii ne bucurăm în fiecare an.

        Şi doar gospodina Toamnă nu-şi găseşte loc de atâtea trebi. Aleargă, strânge, adună, pune în hambare, nu vede lumea în jur! Abia după ce răsună muzica, însemnând că vinul în poloboace e fiert iar nunţile şi cumătriile-s în toi, îşi scoate şorţul, urcă pe un nouraş şi priveşte cu mândrie la gospodăria ei.

        - Au! strigă brusc harnica Toamnă. Câtă frumuseţe, câtă culoare! Vezi? îi zice ea nouraşului, nu e pe lume o pictoriţă mai mare ca mine. Îţi place?
        - Îmi place, bineînţeles, cum să nu-mi placă, răspunde nouraşul, numai că...
        aceasta nu e opera dumitale, e a marelui Soare! El e marele Pictor!
        - Ba eu sunt marea Pictoriţă! se înfurie Toamna. Ca să te conving voi crea imediat un nou tablou!

        Cu un burete făcut din nori fioroşi, cenuşii, şterge rapid tot aurul. Pe ici, pe colo lasă pete de galben murdar şi fiindcă pentru ea culoarea gri e cea mai preferată, pământul acum e colorat în gri.
        - Hm... exclamă Toamna mândră de sine, nu am ce zice... Sunt talentată. Nici nu se compară cu ce era înainte... Hei!

        Îl strigă pe nouraş, dar acesta nu mai e căci brusc Soarele se trezeşte, alungă norii, priveşte spre pământ şi vai! Nu are cuvinte.
        - E trebuşoara Toamnei, nu poate Soarele de necaz. E imposibil să refacă ceva... La primăvară, la primăvară le va drege pe toate... Acum o va chema pe bătrâna Iarnă care va îmbrăca Pământul într-o mantie albă şi strălucitoare.

        În scurt timp culoarea gri e acoperită, Toamna, agitată, nu pricepe ce se întâmplă, dar Iarna nu-i dă răgaz. Îşi continuă nestingherită munca.
        - A venit Iarna! A venit Iarna! strigă mulţime de copilaşi.
        Săniuţele sunt scoase din case şi duse la derdeluş. Bucurie, voie bună, râsete şi veselie! Şi doar sărmana Toamnă nu pricepe ce se întâmplă.
        - Încă e toamnă, porneşte să le zică tuturor, însă nimeni nu-i dă atenţie aşa că într-un târziu se dă bătută şi pleacă. La anul neapărat va încerca din nou să-l convingă pe nouraş că nu Soarele, ci ea e marele Pictor!

Pentru mai multe povesti grozave va asteptam la after school de Luni pana Vineri intre orele 09:00 - 19:00.