Concursurile școlare și stresul

În general, prin stres se înţelege acea stare a organismului caracterizată printr-o tensiune cu variate grade de intensitate, printr-o mobilizare a resurselor organismului, care trebuie să se adapteze unei situaţii problematice.

Stresul poate fi provocat de o gamă largă de factori: stimuli fizici sau emoţii puternice (pozitive sau negative), situaţiile conflictuale dintre indivizi,etc.

La elevi in special, stresul este cauzat de examenele si concursurile la care participa. Pentru unii elevi, examenenele sunt un prilej de întărire a statutului, pentru alţii o ameninţare. Unii sunt nerăbdători să înceapă mai repede, alţii nu ştiu cum să îl mai amâne. Unii tremură de emoţie la gândul că vor primi o notă, altora acest lucru le este relativ indiferent. Exemplele ar putea continua, punând în evidenţă reacţii diferite, chiar opuse, la una şi aceeaşi situaţie (uneori la una şi aceeaşi persoană).

Un examen este agent stresor deoarece solicită rezolvarea adecvată a unei serii de probleme specifice. Apoi, în mod obiectiv, există şi posibilitatea de a nu obţine rezultatul scontat. Intervine şi factorul surpriză, al necunoscutului, al unor situaţii prin care candidatul se poate să nu mai fi trecut. Examenul este o adevărată încercare, chiar şi pentru aceia care se simt atât de bine pregătiţi încât consideră că nu poate să îi surprindă nimic.
Consecinţele stresului depind de intensitatea stării de stres (care la rândul ei este hotărâtă de atitudinea noastră fată de agentul stresor) şi se pot finaliza cu efecte diferite: negative, distructive sau, dimpotrivă, mobilizatoare, stenice.

Într-o stare avansată de stres, elevii vor resimţi în plan psihic o serie de reacţii dezadaptative cum ar fi: anxietate, stare de panică, incapacitate de concentrare, incoerenţa ideilor şi a formulărilor, nehotărâre sau decizii pripite, impulsivitate etc. În plan fiziologic se manifestă tulburări ale funcţiilor circulatorie şi respiratorie (tahicardie, paloare sau congestionare, senzaţii de sufocare etc.), tonus muscular crescut sau prea scăzut, deranjamente stomacale, reacţii motorii inadecvate etc.

Pe de altă parte, dacă intensitatea stresului este moderata, ea poate să conducă la consecinţe favorabile performanţei. Nerăbdarea unora de a începe proba, trăirea unor stări de încordare uşoară, pun organismul în starea cea mai potrivită pentru confruntare, mobilizând corespunzător resursele fizice şi psihice. Astfel de stări se întâlnesc la elevii cu un nivel de pregătire ridicat, atât în planul cunoştinţelor din domeniul respectiv cât şi în cel al pregătirii psihologice, dornici de a se întrece şi de a învinge (ei vin la examen pentru a câştiga, pentru a obţine stima şi autostima, pentru a avea acces la noi niveluri de pregătire; nu vin la examen cu teama de eşec ci cu dorinţa de succes), încrezători în forţele proprii, ignorând oboseala, trecând cu tenacitate peste orice obstacol care li se iveşte în cale.

Dacă stresul este inevitabil în situaţia de examen sau concurs, la fel de adevărat este şi faptul că el este pe deplin controlabil.

Poziţia cea mai potrivita faţă de stres poate fi rezumată într-o formulare simplă dar care trebuie interpretată adecvat. Astfel, putem spune că "la examen stresul este un rău necesar": rău, deoarece starea de stres este resimţită în general ca disconfort (chiar şi în formele sale moderate); necesar, deoarece o anumită doză de stres permite acea mobilizare optimă a organismului pentru obţinerea succesului în raport cu scopul propus.
Solutia este de a transforma stresul într-un factor de optimizare a stării de concurs, prin autocontrol, gândire pozitivă, autosugestie şi relaxare.