Pagini

12 decembrie 2013

Avantajele experimentelor stiintifice pentru copii

Vineri, la clubul de stiinte de la after school, am aflat impreuna de ce uleiul nu se amesteca cu apa, ce produce o picatura de detergent lichid intr-un vas cu apa si piper macinat, cum danseaza stafidele sau cum circula apa in natura.

De la varste fragede, copiii au inceput sa puna in practica experimente stiintifice intr-o forma rudimentara, odata cu primele lor tentative de a cunoaste lumea din jur. Experimentele stiintifice ajuta la dezvoltarea curiozitatii a intereselor de cunoastere, a spiritului de observare, a capacitatii de prelucrare, interpretare si operare cu informatiile asimilate.

Va prezentam un experiment simplu si interesant:
Portocala pluteste sau se scufunda ?
Materiale necesare: un vas mare cu apa, o portocala, apa.
Pasi de urmat:
• Umplem vasul cu apa.
• Punem portocala in apa si urmarim sa vedem ce se intampla.
• Decojim portocala si incercam din nou.
• Prima data cand am pus portocala in apa probabil a plutit, deoarece coaja portocalei este plina de camarute cu aer care dau portocalei o densitate mai mica decat a apei. Decojind portocala a crescut densitatea si esta mai grea decat apa, lucru care o face sa se scufunde.

In fiecare vineri, in cadrul clubului de stiinte de la Creartes Land after school, realizam impreuna cu copiii, tot felul de experimente captivante.

11 decembrie 2013

Povestea brazilor de Craciun

Pomul de Craciun este un copac decorat, de obicei, un conifer vesnic verde, cum ar fi de molid, pin sau brad, în mod tradițional asociată cu sarbatoarea  de Crăciun. 

La inceput, bradul a fost decorat tradițional, cu mancare, mere, nuci etc. In secolul al 18-lea, a inceput sa fie iluminat cu lumanari , care au fost inlocuite ulterior cu luminile de Craciun. Astazi , exista o mare varietate de ornamente traditionale, cum ar fi ghirlanda, beteala si acadele.
  
Traditia bradului de Craciun este disputata in ceea ce priveste originea. Cea mai populara teorie dateaza din secolul VII-VIII: se povesteste despre un calugar care soseste in Germania pentru a predica credinta crestina. Calugarul era Sfantul Bonifaciu  - patronul de astazi al poporului german. Traditia a fost dusa mai departe de catre germani care au decorat bradul de Craciun in cadrul ceremoniei liturgice cu lumanari simple, albe pana in secolul XV, cand pomul de Craciun a inceput sa fie decorat si cu ornamente.
In 1605, un brad din Strasbourg a fost adus in casa si decorat cu trandafiri din hartie, lumanari, napolitane, nuci si dulciuri. In anul 1610 a fost introdusa beteala care, la origini, era poleita cu argint.

Cu timpul, decoratiunile de Craciun au devenit din ce in ce mai bogate si mai diverse, in functie de imaginatia fiecarei familii. Uneori, fructele din bradul de Craciun erau destinate copiilor, in timp ce in alte cazuri ele erau pastrate pentru a fii impartite cu pasari si/sau veverite dupa ce sarbatoarea lua sfarsit.

Pe masura ce traditia pomului si ornamentelor de Craciun s-a raspandit, fiecare tara a adaugat propria ingenuozitate in ceea ce priveste decoratiunile de Craciun. De exemplu, americanii obisnuiau sa impodobeasca pomul cu ghirlande de popcorn sau de fructe uscate de padure, in timp ce in Marea Britanie s-au impus ornamentele din dantela si hartie, inclusiv ilustratii din ziare sau reviste.

In zilele noastre, impodobirea pomului de Craciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atat în mediul urban cat si in mediul rural, odată cu asteptarea, in seara de Ajun, a unui personaj mitologic, Mos Craciun.
In asteptarea mosului, copiii de la after school creeaza  cu drag felicitari, globuri, jucarii si brazi de Craciun in cadrul atelierelor de creatie din luna decembrie.

10 decembrie 2013

Pollyana

Astazi vom citi la after school Pollyana, din romanul cu acelasi nume scris de Eleanor H. Porter. Ea era o fetita care a ramas orfana de mica. Tatal ei o invatase sa joace "jocul multumirii", in momentul in care Pollyanna a primit cadou niste carje, carora nu le vedea utilitatea. Raspunsul tatalui a fost unul surprinzator: "Bucura-te ca nu ai nevoie de ele".

“Pollyanna” este un roman care te indeamna sa fii optimist, sa-ti învingi temerile si sa te bucuri de lucrurile ce ti se intampla zi de zi, sa gandesti pozitiv pentru a depasi momentele grele ale vietii si reprezinta o adevarata poveste terapeutica.

Pollyanna este numele unei fetite de unsprezece ani buna la suflet, vesela, gata mereu sa-i ajute pe cei din jur, care ajunge sa locuiasca la matusa sa, sora mamei, dupa ce ramane orfana. Miss Polly, matusa sa, era o persoana orgolioasa, multumita de singuratatea ei ca stapana a vechiului castel ramas mostenire impreuna cu toata averea tatalui sau, după pierderea tuturor celor dragi, si mandra de firea ei calma, dar totusi apriga. 

Fetita se acomodează repede la castel, isi face multi prieteni, aduce veselie si bucurie multor oameni din jur, folosindu-se de „jocul multumirii”, un joc invatat de la tatal sau. Pollyanna isi traia viata cautand mereu motive de multumire pentru lucrurile care i se intamplau zi de zi, uimindu-i pe cei din jur cu atitudinea ei pozitiva. Intr-o zi sufera insa un accident cumplit, in urma caruia nu mai poate sa umble; atunci o cuprinde tristetea, cu toate ca matusa ii arata in sfarsit dragostea ei. 

Nicole, profesoara de limba engleza de la after school va invita şi pe voi sa citiţi cartea scrisa de Eleonor H. Porter si sa descoperiti deznodamantul acestei povesti plina de invataminte.

9 decembrie 2013

Beneficiile confectionarii de obiecte decorative in dezvoltarea personala a copiilor

Confectionarea produselor decorative a devenit din ce in ce mai populara in randul copiilor la after school, in special in perioada sarbatorilor. Orice copil poate picta, modela, decupa, coase, inventa,  iar toate acestea  necesita  dorinta,  rabdare, perseverenta, imaginatie, pasiune si un pic de creativitate.

Beneficiile sunt vizibile in timp:

1. Socializare
Pentru copii, socializarea este mereu necesara. Activitatile creative sunt o experienta educativa placuta unde cei mici pot comunica, se pot descoperi pe ei insisi si pot lega prietenii.

2. Dezvoltarea  motricitatii
Pictura, modelarea, intr-un cuvant realizarea obiectelor decorative necesita multa grija si atentie. Uneori se lucreaza cu obiecte mici, pe linii precise - procedee care stimuleaza coordonarea motorie si abilitatile motrice fine. 

3. Perceptia obiectelor in spatiu
Copiii isi exerseaza abilitatea de a reprezenta si percepe obiectele tridimensional invatand sa deseneze obiectele. Aceste abilitati ii vor ajuta sa inteleaga mai usor principiile geometriei in spatiu si lumea inconjuratoare.

4. Exprimarea emotiilor
 Pictura si modelajul sunt folosite si in cadrul orelor de dezvoltare personala a copiilor, ajutandu-i pe acestia sa se exprime, sa  recunoasca si sa gestioneze emotiile prin intermediul culorilor si formelor.  

5. Perfectionarea si stimularea rabdarii
In cadrul unui atelier de creatie, motivarea este unul dintre cele mai importante lucruri in dezvoltarea personala a copiilor. Acestia vor descoperii cum sa aplice anumite tehnici, cum sa fie apreciati sau criticati si vor invata sa se perfecţioneze pas cu pas. In realizarea unui produs creativ, este nevoie de multă rabdare, orice copil care isi doreste sa creeze ceva frumos va invata sa fie mult mai rabdator, pentru ca produsul creat sa fie unul reusit.

Creartes Land after school organizeaza periodic ateliere de creatie pentru copii, cu ajutorul carora acestia isi descopera, dezvolta si perfectioneaza abilitatile si talentul.

Mult succes!

6 decembrie 2013

O reteta de sezon - Casuta din turta dulce

Copiii de la after school au realizat aceasta reteta minunata la atelierul de decoratiuni dulci – Casuta din turta dulce.

Ingrediente:
500 g faina
9 linguri de miere
200 g zahar pudra
4 oua
1 lingurita scortisoara
1 lingurita bicarbonat
1 lingura zeama de lamaie
Decoratiuni dulci ( bomboane colorate, nuca de cocos, bilute colorate, fulgi de migdale)

Mierea, 2 oua si 2 galbenuse se freaca cu 100 g zahar pudra pana devin spuma. Se adauga apoi bicarbonatul stins in cateva picaturi de zeama de lamaie, faina, scortisoara si se framanta bine pana devine un aluat potrivit de tare pentru al putea intinde.

Cand aluatul e gata se lasa sa se odihneasca 30 minute in frigider, timp suficient in care sa faceti sabloanele pentru casuta. Puteti folosi carton (dintr-o cutie) pe care desenati sablonul iar apoi decupati. 

Dupa ce aluatul s-a odihnit la frigider se imparte in  bucati si se intinde pe masa de lucru presarata cu faina inainte (aluatul nu trebuie sa fie nici prea gros dar nici prea subtire).

Cu ajutorul sabloanelor si cu un cutit foarte ascutit se decupeaza pentru fiecare casa: 2 bucati de acoperis, doua de ziduri si doua de fatada (respectiv spatele casutei) , va recomandam sa va faceti si de rezerva cateva piese.
Se coace la foc potrivit pana isi schimba culoarea si isi maresc volumul, cca. 8-10 minute se scot repede, si se pun intr-un castron care se acopera cu un prosop. 

Intre timp se bat cele doua albusuri ramase cu 100 g zahar pudra, o lingura de zeama de lamaie, pana se face o spuma densa si tare.

Cu ajutorul unui pos (sau a unei pungi cu o gaura intr-un colt) se  lipeste mai intai fatada de zidurile laterale, apoi se adauga si spatele casutelor. Se sprijina fiecare bucata cu ajutorul unei cani pana se usuca bine ( aproximativ 8-10 ore).

Dupa ce s-a uscat baza se poate adauga si acoperisul avand grija sa il sustineti apoi si pe acesta si sa-l lasati sa se usuce (tot cam 6-8 ore ).

Dupa ce si acoperisul s-a uscat e timpul sa decorati casuta cu bomboane colorate, bilte multicolore, flgi d emigdale, nuca de cocos etc., intreg  procesul va dura mult dar e un timp frumos petrecut impeuna cu copiii.

Spor la gatit si decorat! 



5 decembrie 2013

Copii si povestile terapeutice

Pentru copii, orice poveste poate avea un efect terapeutic dar, in acelasi timp, si pentru cel care o citeste. Dupa o zi plina si agitata atat pentru parinte cat si pentru copii, seara, inainte de culcare, citirea unei povesti poate aduce o stare de liniste, calm si relaxare.

Povestile terapeutice ajuta la rezolvarea multor probleme ale copiilor. Copiii nu au stiinta care sa ii dea informatiile necesare pentru a-si exprima coerent si clar sentimentele si ideile, pentru ca nici nu stiu exact ce simt. Ei isi exprima cel mai bine starile, emotiile care ii incearca prin plans, interjectii, priviri, neascultare si alte gesturi.

De aceea povestile, atent alease, ii poate ajuta sa gaseasca si sa recunoasca formularea exacta a starii, experientei lor si sa adopte solutiile personajelor din povestea respectiva. 

Acest lucru ii ajuta sa se maturizeze, sa capete incredere in sine si sa-si contureze persnalitatea. 

Psihologii spun ca in principiu povestile se spun copiilor intre 3 si 9 ani. Daca scopul urmarit prin poveste este unul terapeutic, dupa varsta de 9 ani, sunt sanse mai mari ca copii sa isi dea seama de acest lucru. De aceea e foarte important ca povestile terapeutice sa contina anumite metafore care sa exprime propriile lor experiente, cat mai delicat cu putinta, astfel incat sa ii atraga, pe furis, fara a le starni amintiri neplacute. Ideea e ca ei sa recunoasca experienta si sa gaseasca rezolvare "de unul singur". 

Povestile care au un fir epic liniar, simplu si in care se repeta o anumita experienta, refren, sunt potrivite pentru copiii mai mici, de 3, 4 ani. Pentru ei, este important sa retina o idee, o formulare. Pe masura ce inainteaza in varsta, copiilor li se pot citi povesti tot mai complexe, cu mai multe personaje, conflicte, intamplari si mai multe morale de retinut.

Copiilor peste 9 ani le sunt potrivite povestile care contin relatari de experiente personale, biografii, etc. 
  
Povestile terapeutice sunt folosite si la after school de catre profesoara nostra,  la ora de dezvoltare personala.



4 decembrie 2013

Legenda iernii

Ana, profesoara de arte de la after school va invita sa descoperiti o poveste minunata pe care o puteti citi copiilor in timp ce confectionati decoratiuni de iarna!

“A fost odata, ca niciodata, in vremuri de mult trecute o preafrumoasa zana pe nume Iarna. Ea locuia in Tinutul Zapezii impreuna cu surorile ei, Primavara, Vara si Toamna. Zana Iarna era cea mai frumoasa dintre ele, avea parul alb ca neaua si stralucitor ca argintul in bataia soarelui si aripile ei erau albe si delicate ca ale unei lebede. 

Dar in vecinatatea lor mai era un tinut, Tinutul Intunericului, unde domnea o zana rea. Aici erau doar fulgere si creaturi mari. Zana aceasta avea parul negru, aripi de foc si ii placea tare mult sa necajeasca oamenii. Trimitea mereu asupra lor frig, ploi, necazuri si suferinte.

Cele patru zane, milostive din fire, erau tare triste vazand cum asuprea zana cea rea oamenii nevinovati. Ele s-au sfatuit ce si cum sa faca sa o alunge pe zana cea rea.

Iarna, mai isteata din fire le-a propus sa lumineze Tinutul Intunericului cu raze de lumina pentru a alunga benza care domnea aici. In momentul in care Tinutul Intunericului s-a luminat zana cea rea a murit. Si toate cele cate era in acel tinut s-au trezit la viata. Dintr-un taram al fricii acest taram a devenit un taram al bucuriei. Taramul a fost numit Pamant.

Tot zana Iarna a fost cea care a propus sa uneasca acum cele 2 regate. Si pentru ca zana Iarna isi iubea foarte mult surorile a mai propus ca fiecare dintre ele sa domneasca peste noul tinut cate 3 luni pe an. Astfel, oamenii se pot bucura de cele patru anotimpuri, fiecare special in felul sau.

Doar la Poli in semn de multumire pentru intelepciunea Iernii zanele au hotarat sa domneasca Iarna tot timpul anului. Si tot aici, in tinuturile inghetate, au stabilit sa locuiasca Mos Craciun cu ajutoarele lui: Craciunita - sotia sa, spiridusii si renii zburatori. In fiecare an, in ajunul Craciunului, ei pornesc intr-o calatorie in jurul lumii pentru a aduce cadouri, bucurie si speranta oamenilor.”


2 decembrie 2013

Jocuri de copii - Plimbarea cu radar

O jucăm la after school în grup de minim 4 copii iar materialele necesare sunt creta și panglici de stofă.

Coordonatorul trasează un cerc mare cu cretă, iar copii se așează în jurul lui.
Coordonatorul indică copiii care se vor mișca prin cerc, cu ochii legați.
Copiii din interiorul cercului vor fi ghidați cu ajutorul unor sunete stabilite în prealabil. 

Ceilalți copii îi vor ajuta în liniște să determine direcția necesară. Copilul  trebuie să meargă, pe linie dreaptă spre punctul "B" (parte din cerc) care il va orienta, in liniste, cu mainile spre punctul "C" etc. În drum, copilul cu ochii legați emite un anumit sunet.


După un interval de timp în cerc mai pot fi introduși și alți jucători, producând alt sunet și deplasându-se spre alte destinații. "Emițătorii" trebuie să mențină traiectoria dreaptă, și să evite coliziunile, pentru aceasta fiindu-le suficient un bun auz. 

După un anumit timp, coordonatorul oprește jocul, întroducând alți copii, pentru ca toți doritorii să poată experimenta rolul unui "emițător".

29 noiembrie 2013

Experiment la after school: Vulcanul

Materiale necesare:

• Sticlă de 250 ml
• Acuarele și pensule
• Bicarbonat de sodiu
• Oțet- 100 ml
• Colorant alimentar – roșu
• Tavă de plastic
• 2 căni de faină
• 1 cănă de apă

Puneți sticla în mijlocul cutiei. Separat, amestecați apa cu faina până se formeză o cocă mai tare. Îmbrăcați sticla cu coca rezultată, astfel încât să semene cu un vulcan, lăsând gura sticlei libere.
 Vopsiți în diverse culori – verde, maro, alb, vulcanul format. Este nevoie de cel puţin o oră pentru această activitate, pentru a permite vulcanului să se usuce înainte de a erupe.

Turnați oțetul în sticlă împreună cu colorantul alimentar ( poate fi și vopsea de ouă) și apoi adăugați bicarbonatul de sodiu repede – efectul este imediat!


Ştiai că... 
• Pe pământ există circa 1.300 de vulcani activi. Se numesc activi vulcanii care erup cu regularitate sau au erupt cel puţin o dată în ultimii 10.000 de ani.
• Dacă un vulcan nu a erupt în ultimii 10.000 de ani, îl numim vulcan adormit. Dacă nu a erupt de peste 25.000 de ani se poate considera stins.
• Cei mai mulţi vulcani nu se pot vedea, ei fiind submarini, dar circa 500 sunt vizibili deasupra apei.
• Cel mai mare crater vulcanic se află în Indonezia, insula Sumatra la Toba. Are o suprafaţă de 1.775 kilometri pătraţi.
• Vulcanii au fost denumiţi după zeul roman al focului, Vulcanus.

28 noiembrie 2013

Istoria dansului la after school - Baletul Clasic

Baletul a apărut în Franța, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea și este genul  muzical-coregrafic care concentrează expresivitatea în dans, pantomimă și muzică și care are la bază un scenariu dat.

Baletul s-a dezvoltat în paralel cu opera și opereta. El este alcătuit din acte împărtite în scene care sunt interpretate de dansatorii soliști sau de un întreg corp de balerini.

Baletul modern a fost creeat de către compozitorul rus Piotr Ilici Ceaicovski. El a scris faimoasele balete precum: Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită, Spargătorul de nuci.

Baletul clasic are formulele sale aproape matematice, fixe, care necesită o tehnică și o gestică extrem de sofisticată, iar execuția tuturor pașilor nu se poate face decât corect, conform legilor scrise sau nu.

Dansul este este o artă -  o mișcarea armonioasă a corpului, mișcarea studiată, gandită și mai ales simțită din interiorul fiecărui dansator.

Pentru mai multe povesti interesante va asteptam cu drag in cadrul Creartes after school.

27 noiembrie 2013

Să-i încurajăm pe copii să citească povești

Atunci când citesc povești cu voce tare copiii fac legatura între forma scrisă a unei limbi și forma vorbită a aceleiași limbi.

Citind povești în limba spaniolă, copilul își va îmbogăți vocabularul și va reuși, la nevoie, să folosească unele dintre cuvintele și expresiile întalnite în text pentru a se exprima oral.

Înainte de a începe activitatea de citit propriu-zisă, copiilor li se pot propune o serie de activități precum puzzle-uri, jocuri, cântecele sau joculețe ce îi vor ajuta pe cei mici să își însusească mai repede vocabularul specific poveștii pe care urmează să o citească. De asemenea, după ce elevii vor termina de citit povestea cu voce tare, aceștia vor fi implicați în activități ce își propun să clarifice anumite aspecte ce ar putea fi neclare și să îl provoace pe elevi să își exerseze nu numai capacitățile receptive (citit și ascultat) ci și pe cele productive ( scris și vorbit).

Specialiștii after school spun că succesul în această metodă ce promovează cititul poveștilor este utilizare unor carți mari din care elevii unei clase vor citii pe rând. Astfel, toți elevii vor fi implicați și vor fi încântați să împartă această experiență cu prietenii lor.

De asemenea, carțile mari sunt însotite de obicei de imagini, cei mici putând să facă ușor legatura între text și imagini și să deducă înțelesuri pe care nu le pot descoperi la o primă lectura a textului.

O poveste se intipărește mult mai bine în memorie atunci când este însoțită de o serie de imagini.Este necesar ca și aceste povești să conțină structuri repetitive care le vor permite  copiilor să acumuleze anumite structuri noi și să își consolideze, în mod involuntar și placut, structuri deja învățate.

Utilizare poveștilor permite profesorului să introducă elemente noi de vocabular prin expunerea elevului la limba în diverse contexte, dezvoltându-i capacitatea de a gandi și încurajându-l să folosească limba pentru a produce și transmite mesaje.

În cele mai multe povești, cuvintele cheie și structurile importante se repetă în mod natural ajutându-i pe cei mici să-și amintească detalii și învătându-i să anticipeze ce urmează să se petreacă în poveste. Aceste structuri repetitive îi pregătesc pe cei mici pentru texte mai complexe și mai interesante.


Poveștile reprezintă un instrument ideal în învățarea unei limbi străine deoarece întregul proces de învățare pare mai plăcut, mai atractiv și mai interesant iar elevii dau dovadă de o capacitate extraordinară de a învăța o limbă străină atunci când activitățile le par plăcute și familiare.

Așadar, folosind poveștile în predarea limbii spaniole, se creaza un mediu educațional familiar și amuzant, oferind contexte diverse pentru citit, ascultat, scris, vorbit precum și pentru alte activități ca teatrul și dansul.

Copii sunt încurajați să citească povești la cursurile de Limba Spaniolă, organizate în fiecare miercuri, între orele 17.00-18.00 la Creartes Land after school.

26 noiembrie 2013

Stimularea atenţiei la copii

Atenţia este unul dintre aspectele cele mai importante prezente în cadrul actului de învăţare. O învăţare eficientă se realizează prin focalizarea atenţiei copiilor. Atenţia facilitează într-o măsură importantă actul memorării, sporeşte claritatea cunoştinţelor şi măreşte viteza de prelucrare a informaţiilor achiziţionate.

Există mai multe tipuri de atenție:
- atenţia involuntară realizată fără efort, în mod natural, doar datorită interesului;
- atenţia voluntară care presupune voinţă;
- atenţia postvoluntară  care apare după ce o activitate care necesita înainte un efort de voinţă
se transformă într-o activitate plăcută, care atrage în mod natural.

Din punct de vedere psihopedagogic, dezvoltarea capacităţii de a fi atent se realizează atât prin respectarea anumitor condiţii şi capacitaţi ale psihicului uman, cât şi prin numeroase exerciţii aplicate tuturor copiilor dar mai ales, celor care le lipseşte această abilitate.


Dintre strategiile, metodele, tehnicile sau procedeele utilizate şi recomandate pentru formarea şi dezvoltarea atenţiei de catre specialistul after school, vă oferim câteva condiţii mai simple şi mai uşor de aplicat, metode folosite și de profesorii noștri din cadrul programului de after school:

- stimularea şi cultivarea interesului şi a curiozităţii naturale a copiilor;
- prezentarea unor obiecte, fenomene, materiale noi, experimente practice care atrag atenţia;
- folosirea unor stimuli intenşi pentru a capta atenţia: dimensiunile mari ale materialului de lucru, culorile vii şi contrastante, tehnologie de ultimă generație;
- organizarea unor situaţii de învăţare pe principiul progresiei în ceea ce priveşte complexitatea şi dificultatea, la care putem adăuga şi variate instrucţiuni verbale;
- folosirea progresivă a unor tipuri speciale de recompense reale, concrete sau simbolice.

25 noiembrie 2013

Jocul haios pentru frați, verișori și prieteni!

Materiale necesare: o sticlă mare din plastic, sau o minge mare etc.

Regulile jocului: copii se adună în jurul obiectului, aşezat pe sol. Scopul este ca toţi copii să atingă în acelaşi timp obiectul cu o anumită parte a corpului (care se indică, de exemplu: deget, deget de la picior, genunchi, cot, umăr etc.).

Variante: copii vor transporta obiectul, susţinut de apăsarea extremităţilor respective ale corpurilor jucătorilor, până într-un loc indicat dinainte, situat la vreo 4-6 m.

Copiii au permanent nevoie de legături apropiate, de sentimentul siguranţei şi de ataşament. Interacţiunea prin joc cu colegii de la after school, cu fratii sau prietenii lor este o cale importată de a dezvolta legături de acest fel.


22 noiembrie 2013

Clubul de Cultura generala prezinta Top 10 cele mai rapide animale

Clubul de Cultură Generala din cadrul Creartes after school vă prezintă un top rapid al celor mai alergătoare animale:

10. Coiotul - 70 km/h

Coiotul este un animal foarte adaptabil, putând fi găsit în munţi, preerie, deşerturi şi, uneori, chiar şi în oraşe. Au o alimentaţie foarte variată, de la iepuri până la şopârle, viermi sau fructe de pădure.Coioţii sunt capabili să sară până la 2,5 metri în înălţime şi să alerge cu viteze de până la 70 de kilometri pe oră, abilităţi care le sunt foarte necesare în asigurarea hranei sau evitarea duşmanilor.

9. Vulpea gri - 71 km/h

Verişoara vulpii comune, cea roşcată, nu prea este văzută, datorită firii sale foarte "secretoase". Obiceiul său de a vâna numai noaptea şi de a nu "lătra" atât de des precum verişoara sa, o face practic invizibilă pentru oameni. Pe lângă faptul că poate alerga cu viteze de până la 71 de kilometri pe oră, este singurul canid, alături de raton, care se poate căţăra în copaci.

8. Elanul - 72 km/h

Elanul, supranumit şi "Cerbul de culoare deschisă", este răspândit în toate zonele împădurite din America de Nord şi nordul Europei. Elanii sunt animale sociabile, trăind în turme, şi comunică des între ei. Abilitatea lor de a alerga cu viteze de până la 72 de kilometri pe oră le permite să se salveze atunci când sunt atacaţi de urşi sau lupi, care pot alerga cu maxim 30 de kilometri pe oră.

7. Câinele sălbatic african (Cape Hunting Dog) - 75 km/h

Câinele sălbatic african, după cum îi spune şi numele, se găseşte doar în Africa. Îi plac savanele sau zonele uşor împădurite, unde trăiesc şi vânează în haite de 10-20 de exemplare. Înainte de începerea vânătorii, lupii pictaţi (numele latin al speciei) se irită reciproc prin mârâieli şi sărituri, aşa cum procedează mulţi sportivi de echipă înainte de un meci. O altă particularitate a acestei specii este solidaritatea. Spre deosebire de alte animale care trăiesc în grup, lupii africani se bucură atunci când văd un semen de-al lor şi chiar folosesc modalităţi sofisticate de salut.

6. Leul - 75 km/h

Leul este cel de-al doilea membru ca mărime din familia "pisicilor", după tigru. Leii trăiesc în familii, în care fiecare membru are sarcinile sale bine stabilite. Masculii patrulează teritoriul şi asigură protecţia familiei, în timp ce leoaicele vânează. Vănătoarea se face după tipare bine stabilite: grupul de leoaice atacă prada în semicerc iar iatunci când aceasta este încolţită, se dă atacul final. Leii pot atinge viteze şi de 80 de kilometri pe oră, dar numai pe distanţe scurte, neavând "suflu" să menţină această viteză pe o distanţă mai mare.


5. Calul - 76 km/h

Bineînţeles că nu este vorba de orice rasă de cal, ci de cea numită Quarter Horse, pur-sânge american, crescută special pentru calităţile sale, fiind cea mai rapidă la alergarea pe un sfert de milă, de unde îi vine şi numele.

4. Antilopa Gnu - 90 km/h

Antilopa Gnu este o specie migratoare, care călătoreşte în fiecare an între 800 şi 1600 de kilometri. Viteza mare pe care o pot atinge le protejează împotriva duşmanilor lor naturali, leii şi hienele. Totuşi, antilopele Gnu nu se bazează numai pe fugă, atunci când este vorba de protejarea puilor. Există mărturii care arată că un mascul Gnu poate câştiga lupta chiar şi împotriva unui crocodil african.

3. Antilopa săritoare (Springbok) - 100 km/h

Antilopele săritoare sunt faimoase pentru abilitatea lor de a sări în aer consecutiv de 5-6 ori. Ele fac acest lucru atunci când se află în pericol. Salturile lor pot atinge chiar şi patru metri, înălţime care le permită să vadă din ce parte vine pericolul. În ceea ce priveşte viteza, o antilopă săritoare de la grădina zoologică din Pittsburg a fost surprinsă alergând cu 100 de kilometri pe oră.

2. Antilopa americană - 102 km/h

Deşi nu este de fapt o antilopă, Antilocapra americana este numită colocvial aşa. Poate atinge o viteză de 102 kilometri pe oră. În mod "economic", la jumătatea vitezei maxime, antilopa americană poate alerga zeci de kilometri, lăsând mult în urmă orice prădător care ar urmări-o.

1. Ghepardul - 120 km/h

Ghepardul este cel mai rapid animal de pe Pământ! Poate parcurge 60 de metri cu plecare de pe loc în 3 secunde şi poate menţine o viteză de 120 de kilometri la oră pe o distanţă de peste 100 de metri. Comparat cu alte feline, ghepardul este de talie uşoară, având 30-60 de kilograme, şi, mai mult, el nu se luptă. Din acest motiv, după ce a vânat, el se retrage cu prada în copaci sau se ascunde în iarba înaltă, pentru a nu fi "dibuit" de lei sau hiene, duşmanii săi. În cazul în care acest lucru se întâmplă, ghepardul nu acceptă provocare şi se retrage, parăsindu-şi "prânzul".

21 noiembrie 2013

Istoria muzicii la Creartes after school

Franz Joseph Haydn - compozitor austriac, a fost unul din cei mai influenți maeștri ai tradiției muzicale din Europa apuseană și alături de Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven face parte din rândul marilor personalități muzicale ale epocii clasice vieneze.

Joseph Haydn s-a născut la 31 martie 1732 în Rohrau an der Leitha, un sat la răsărit de Viena, provenind dintr-o familie modestă. La vârsta de opt ani, Joseph Haydn este admis în corul catedralei din Viena ("Stephansdom"), unde cântă până la vârsta de 17 ani, când - fiind în schimbare de voce - este concediat. 

În perioada 1749-1759, timp de zece ani, Joseph Haydn își câștigă existența ca muzician liber. Studiază ca autodidact teoria muzicală și contrapunctul și primește ocazional lecții de la renumitul compozitor italian Nicola Porpora. În acest timp începe să compună diverse bucăți muzicale. În 1755 este angajat de baronul Karl Josef von Fürnberg, pentru care compune primele sale cvartete de coarde.

Din anul 1759 funcționează ca director muzical în serviciul contelui Ferdinand Maximilian von Morzin în Lukawitz în apropiere de orașul Pilsen.

Anul 1761 reprezintă un punct de cotitură în viața lui Joseph Haydn, fiind angajat în calitate de conducător muzical secund ( în 1765, Haydn îi va prelua poziția de Prim-Kapellmeister - șef de orchestră)
Haydn diversifică și mărește componența orchestrei la circa 30 de instrumentiști și, cu toate obligațiile ce decurgeau din funcția avută, se bucura de suficientă libertate să experimenteze cu orchestra, să-și dezvolte și să-și perfecționeze propriul său stil, așa cum mărturisește el însuși într-o convorbire cu primul său biograf, Georg August Griesinger. În această izolare creatoare, Haydn pune bazele a două genuri importante ale muzicii clasice: simfonia și cvartetul de coarde' compune un mare număr de piese muzicale simfonice, opere, și muzică de cameră.

După moartea prințului Nikolaus Joseph Esterházy în anul 1790, urmașul acestuia desființează orchestra., Haydn acceptă oferta impresarului englez, Johann Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra în stagiunea 1791 / 1792. Succesul extraordinar obținut în metropola engleză îi aduce o a doua invitație pentru stagiunea 1794/1795. În Londra compune 12 simfonii Simfoniile Londoneze - și șase cvartete de coarde care constituie unele din cele mai importante creații ale sale. La Londra, Haydn redescoperă genul vocal simfonic-oratoriu, gen pe care îl mai abordase o singura compunând oratoriul Il ritorno di Tobia. Haydn compune la Londra alte două oratorii, lucrări ce devin reprezentative pentru creația sa: "Creațiunea" și "Anotimpurile". Cele mai cunoscute dintre Simfoniile londoneze sunt: „Simfonia surpriză” (Hob. I:94) Simfonia cu „lovitură de timpan” (Nr. 103), Simfonia "Militară" (Nr. 100) și Simfonia „Ceasornicul” . Haydn a fost numit doctor honoris causa al Universității Oxford.

Principalele compoziții ale lui Haydn

Totalitatea compozițiilor lui Joseph Haydn au fost reunite în anul 1957 de Antony von Hoboken în „Catalogul Hoboken” (Hoboken-Verzeichnis, prescurtat: Hob.). Urmează o selecție a principalelor sale creații:
  • 104 simfonii
  • 83 cvartete de coarde
  • peste 20 trio-uri pentru instrumente cu coarde
  • 120 trio-uri pentru diferite combinații instrumentale
  • peste 60 sonate pentru pian
  • un mare număr de concerte pentru diverse instrumente (vioară, pian, violoncel, trompetă, oboi, orgă etc.) și orchestră
  • mai multe oratorii, de ex.: Die Schöpfung („Creația”), Die Jahreszeiten („Anotimpurile”)
  • 14 messe, printre care Missa in tempore belli, Nelsonmesse, Harmoniemesse, Schöpfungsmesse
  • peste 100 divertismente (Divertimenti), Cassațiuni?, Nocturne etc.
  • 13 opere în stil italian
Joseph Haydn este și autorul melodiei imnului național al Germaniei, compusă inițial în onoarea împăratului Francisc al II-lea al Austriei în timpul războaielor napoleoniene.

20 noiembrie 2013

Lecția de gramatica

Astăzi la after school vom face o mică incursiune printre capcanele limbii române.

Să începem cu vestita dispută dintre cuvintele „doar” şi „decât”.
Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc numai sau doar, iar în construcții negative se folosește decât.
Spre exemplu:
Corect: „Nu am decât cinci minute la dispoziție”.  – forma  negativă
sau
Corect : Am doar cinci minute la dispoziție. - forma afirmativă
Gresit: Am decât cinci minute la dispoziție.

Corect: Eu am numai trei creioane.
Greșit Eu am decât trei creioane.
Corect: Mai lipsește doar Andrei.
Greșit: Mai lipsește decât Andrei.

Corect: Nu am decât 20 lei.
Greșit: Am decât 20 lei.

Recomandăm cu drag  tuturor elevilor cartea dnei Ștefania Popescu – “Gramatică practică a limbii române, o culegere de exerciții”.

18 noiembrie 2013

Concursurile școlare și stresul

În general, prin stres se înţelege acea stare a organismului caracterizată printr-o tensiune cu variate grade de intensitate, printr-o mobilizare a resurselor organismului, care trebuie să se adapteze unei situaţii problematice.

Stresul poate fi provocat de o gamă largă de factori: stimuli fizici sau emoţii puternice (pozitive sau negative), situaţiile conflictuale dintre indivizi,etc.

La elevi in special, stresul este cauzat de examenele si concursurile la care participa. Pentru unii elevi, examenenele sunt un prilej de întărire a statutului, pentru alţii o ameninţare. Unii sunt nerăbdători să înceapă mai repede, alţii nu ştiu cum să îl mai amâne. Unii tremură de emoţie la gândul că vor primi o notă, altora acest lucru le este relativ indiferent. Exemplele ar putea continua, punând în evidenţă reacţii diferite, chiar opuse, la una şi aceeaşi situaţie (uneori la una şi aceeaşi persoană).

Un examen este agent stresor deoarece solicită rezolvarea adecvată a unei serii de probleme specifice. Apoi, în mod obiectiv, există şi posibilitatea de a nu obţine rezultatul scontat. Intervine şi factorul surpriză, al necunoscutului, al unor situaţii prin care candidatul se poate să nu mai fi trecut. Examenul este o adevărată încercare, chiar şi pentru aceia care se simt atât de bine pregătiţi încât consideră că nu poate să îi surprindă nimic.
Consecinţele stresului depind de intensitatea stării de stres (care la rândul ei este hotărâtă de atitudinea noastră fată de agentul stresor) şi se pot finaliza cu efecte diferite: negative, distructive sau, dimpotrivă, mobilizatoare, stenice.

Într-o stare avansată de stres, elevii vor resimţi în plan psihic o serie de reacţii dezadaptative cum ar fi: anxietate, stare de panică, incapacitate de concentrare, incoerenţa ideilor şi a formulărilor, nehotărâre sau decizii pripite, impulsivitate etc. În plan fiziologic se manifestă tulburări ale funcţiilor circulatorie şi respiratorie (tahicardie, paloare sau congestionare, senzaţii de sufocare etc.), tonus muscular crescut sau prea scăzut, deranjamente stomacale, reacţii motorii inadecvate etc.


Pe de altă parte, dacă intensitatea stresului este moderata, ea poate să conducă la consecinţe favorabile performanţei. Nerăbdarea unora de a începe proba, trăirea unor stări de încordare uşoară, pun organismul în starea cea mai potrivită pentru confruntare, mobilizând corespunzător resursele fizice şi psihice. Astfel de stări se întâlnesc la elevii cu un nivel de pregătire ridicat, atât în planul cunoştinţelor din domeniul respectiv cât şi în cel al pregătirii psihologice, dornici de a se întrece şi de a învinge (ei vin la examen pentru a câştiga, pentru a obţine stima şi autostima, pentru a avea acces la noi niveluri de pregătire; nu vin la examen cu teama de eşec ci cu dorinţa de succes), încrezători în forţele proprii, ignorând oboseala, trecând cu tenacitate peste orice obstacol care li se iveşte în cale.

Dacă stresul este inevitabil în situaţia de examen sau concurs, la fel de adevărat este şi faptul că el este pe deplin controlabil.

Poziţia cea mai potrivita faţă de stres poate fi rezumată într-o formulare simplă dar care trebuie interpretată adecvat. Astfel, putem spune că "la examen stresul este un rău necesar": rău, deoarece starea de stres este resimţită în general ca disconfort (chiar şi în formele sale moderate); necesar, deoarece o anumită doză de stres permite acea mobilizare optimă a organismului pentru obţinerea succesului în raport cu scopul propus.
Solutia este de a transforma stresul într-un factor de optimizare a stării de concurs, prin autocontrol, gândire pozitivă, autosugestie şi relaxare.

15 noiembrie 2013

Activitati motrice pentru copii la after school

 Mersul pe varfuri
– deplasarea se face pe varfurile picioarelor fara sa atingi solul cu calcaiele. Este eficient pentru stabilitatea articulatiilor si dezvoltarea musculaturii membrelor inferioare, implica si dezvolta echilibrul si tinuta estetica a corpului.

Mersul pe calcaie
– deplasarea se face doar pe calcaie fara a atinge solul cu varfurile picioarelor.Trunchiul trebuie pastrat drept, ritmul este lent, pasul este mic. Ajuta la intarirea articulatiei gleznei, dezvolta musculatura flexoare a labei piciorului si stimuleaza manifestarea echilibrului.

Mersul pe partea interioara/exterioara a labei piciorului
– piciorul atinge solul doar pe o parte a talpii piciorului. Trunchiul se mentine pe verticala, genunchii nu trebuie curbati exagerat. Contribuie la cresterea stabilitatii articulatiilor glezna-genunchi, pastreaza profilul corect (scobit) al boltii plantare si dezvolta echilibrul.

Mersul ghemuit (“mersul piticului”)
– deplasarea se face cu genunchii indoiti. Trunchiul este drept, ducerea piciorului inainte se realizeaza printr-o usoara ridicarea a corpului cu varful si genunchiul pe directia de deplasarea. Sprijinul pe sol se face cu partea anterioara a talpii. Dezvolta forta musculaturii picioarelor, mobilitatea articulatiilor, elasticitatea musculaturii,  coordonarea, echilibrul.

Mersul cu ridicarea genunchiului sus
– se executa cu ducerea genunchiului indoit inainte sus, bratele se ridica amplu. Se considera mersul corect daca coapsa se ridica cel putin la nivelul orizontalei. Trunchiul drept, ritm sacadat, deplasarea este lenta. Influenteaza forta musculaturii abdominale si a ridicatorilor coapsei. Educa coordonarea, ritmul si echilibrul.

Mersul cu pasi adaugati
 – din stand (cu fata, spatele sau latura spre directia de deplasare) se duce picioarul pe directie (la mersul lateral, si piciorul stang la mersul inainte/inapoi), iar dupa ce talpa a fost asezata pe sol se apropie celalalt picior, ajungandu-se in pozitia stand, urmand reluarea ciclului. Influenteaza coordonarea ambidextra si ritmul.

Toate aceste activitati le puteti face si dumneavoastra impreuna cu copiii, poate fi un mod distractiv de a capata energie, mobilitate si de a petrece timp in familie!

14 noiembrie 2013

Regulile jocului

De multe ori se intampla ca in timpul unui joc de grup, copii sa se certe intre ei pentru ca unii nu respecta regulile jocului.

Copii, in general,  adora jocul cu reguli si sunt foarte vigilenti in a-i penaliza pe cei care nu respecta regulile. Permanent este nevoie sa asiguram claritatea cu care se prezinta copiilor jocul.

Specialistii after school recomanda:

 1) transmiterea mesajului -  mesajul trebuie structurat in maxim 3 etape:
• Comunica exact ce are de facut fiecare copil folosind verbe de actiune;
• Explica delimitarile spatiului si a materialelor utilizate in joc;
• Explica regulile jocului, punand accent pe consecintele respectarii si nerespectarii regulilor.

 2) asigurarea intelegeri mesajului transmis
• Intreaba copiii inainte de a da drumul jocului si explica din nou daca e nevoie;
• Propune o prima proba de incercare si observa posibilele carente.

3) asigurarea respectarii regulilor
• Intrarea in joc si gresirea intentionata pentru a le oferi sansa celor mici sa exerseze observarea incalcarii regulilor si aplicarea sanctiunii.
 
Proceduri in caz de incalcare a regulilor:
• Scoaterea copilul din joc intr-un mod asertiv si calm;
• Identificarea impreuna cu el a comportamentului nedorit care a dus la scoaterea din joc;
• Revizuirea impreuna cu el a regulilor jocului;
• Observarea impreuna cu toti copiii  a jocului si identificarea beneficiile respectarii regulilor si analizarea consecintelor.


Daca si in urma explicarii repetate a regulilor jocului, comportamentul se repeta, se incearca sa se identifice motivul pentru care repeta comportamentul. Fiecare comportament e dirijat de o anumita nevoie.

13 noiembrie 2013

Eco-educatia

Educatia ecologica se adreseaza tuturor, generand respect si responsabilitate fata de resursele naturale, in vederea conservarii lor. Ea trebuie sa inceapa din frageda copilarie si sa se continue pe tot parcursul vietii.

Protectia naturii necesita mijloace materiale costisitore, dar si cresterea gradului de responsabilitate al oamenilor din intreaga lume fata de mediu, iar cadrelor didactice le revine un rol important in acest sens, prin initierea primilor pasi in educatia ecologica a copiilor.
Hartia reciclabila, datorita fibrelor de celuloza care pot fi refolosite, poate deveni materie prima pentru reobtinerea suportului pentru tiparituri (carti, reviste, ziare, afise), a servetelelor sau a materialelor pentru impachetat.

Pentru ca se produce in cantitati mari, hartia este, in general, ieftina si usor de procurat, dar asta nu inseamna ca, odata ajunsa produs finit, dupa folosirea acestui produs, trebuie aruncata intotdeauna. Hartia aruncata poate sa reprezinte aproape 50% din totalul gunoiului menajer la nivel mondial!
 
Pentru a recicla corect hartia sunt anumite reguli ce trebuie respectate:
adunarea hartiilor ce nu mai pot fi folosite la scris sau impachetat si materialele tiparite, necolorate;
micsorarea volumul materialelor din carton (de exemplu, prin strivirea cutiilor de ambalaj);
depozitarea materialele de reciclat in locuri special amenajate pentru reciclare.
 

Activitatile pentru incurajarea spiritului eco la copii sunt unele dintre cele mai bune si utile lucruri pe care le poti face pentru educatia lui. Jocurile si jucariile ecologice, dar si gradinaritul sau reciclarea, poate asigura mediul sanatos pentru cresterea si dezvoltarea lui.

La Creartes after school copiii invata despre educatiei ecologice prin arta, povesti si jocuri distractive!

12 noiembrie 2013

Camera copiilor

Pentru decorarea camerei copilului tau, pictura pe perete este alegerea ideala.

Dezvoltarea lui emotionala si intelectuala poate fi influentata si de modul in care este organizata si amenajata camera dedicata lui. Camera copilului este micul lui teritoriu unde isi petrece majoritatea timpului jucandu-se cu prietenii si jucarii, facandu-si temele sau alte activitati. 

Copii traiesc intr-o lume a culorilor iar diferitele nuante ii atrag si le transmit anumite mesaj. Tonurile luminoase, colorate si vesele de perete vor crea un mediu interesant si pozitiv pentru copii. 

Culorile vii si proaspete pot determina un comportament activ si energetic pe cand o camera monotona ii poate indispune.


Pictura selectata pentru camera copilului va trebui sa fie in ton cu diversele elemente din camera. E bine sa-i oferiti copilului alternative cromatice si combinatii care sa ii stimuleze creativitatea. In ansamblu trebui sa fie un spatiu care sa emane energie pozitiva si vibranta.

Se pot folosi diferite concepte pentru camera copiilor, cum ar fi pictura pe perete cu personajele lor de desene animate preferate, cu imagini din natura, din spatiu sau din univers. De asemenea, castele, cascade, masini, animale, fructe pot fi foarte benefice in camera unui copil.

Copii pot invata despre amenajarea camerei, structura camerei si a corpurilor din camera si in cadrul clubului de Art Design din cadrul Creartes Land. 

11 noiembrie 2013

Curiozitati din lumea animalelor

Clubul de cultura generala din cadru Creartes after school ofera elevilor posibilitatea de a afla lucruri inedite despre lumea inconjuratoare. 


Iata cateva curiozitati:

Pe pamant exista mai multe termite decat oameni. Oamenii de stiinta spun ca numarul lor este de 10 ori mai mare decat al oamenilor.
Puiul de cangur ramane in „buzunarul" mamei timp de noua luni si se hraneste cu laptele ei timp de un an, uneori chiar un an si jumatate. La nastere are dimensiunea unui bob de cafea si nu are blana.
Tigrii au si pielea in dungi, nu doar blana. In total au aproximativ 100 de dungi. Modelul lor este unic la fiecare tigru, la fel ca amprentele la oameni.
Girafa este cel mai inalt animal de pe planeta avand peste 5 m.
Pasarea colibri este cea mai mica pasare din lume si singura care poate zbura si inapoi. Cea mai mica are 6 cm fiind numita si Zana Bondarilor.
Cartita este capabila sa sape un tunel de peste 90 m intr-o singura noapte. 
Gura larg deschisa a unui hipopotam depaseste 1 m. 
Pestii sabie au cea mai mare viteza de inot: 109 km/h. Cel mai incet inotator este calutul de mare, care se deplaseaza cu o viteza de 0,16 km/h.
Strutul este o pasare care nu poate zbura, dar poate alerga cu o viteza de peste 110 km/h. Ochii acestei pasari sunt la fel de mari ca si bilele de biliard, iar creierul este mai mic decat ochii.
Furnicarul gigant este cel mai mancacios animal. Acesta mananca peste 30.000 de furnici pe zi.
Chow chow este singura rasa de caini cu limba mov. Toti ceilalti caini au limba roz.   

Pentru mai multe curiozitati va asteptam la after school.

8 noiembrie 2013

Vorbitul în public pentru copii

Vorbitul în public este o deprindere absolut necesara pentru dezvoltarea personala, care poate fi invatata si dezvoltata cu ajutorul practicii, aspect pe care il imbunatatim periodic la after school.

Capacitatea de a comunica intr-un mod eficient este una din cele mai importante abilitati ale unei persoane.

Ce se intampla in fiecare din noi atunci cand ne trezim in fata unui public pregatit sa ne bombardeze cu critici si ironii la adresa modului nostru de prezentare si expunere in fata sa?

Ce se intampla cu noi atunci cand ne blocam in fata materialului pe care dorim sa-l prezentam auditoriului?

Doriti sa aveti copii dezinvolti si increzatori? Cum pot acestia sa treaca peste teama de a vorbi in public? 

Iata cateva idei de la specialistul after school despre cum iti poti susţine copilul si cum il poti indruma pentru a-si gestiona corect sentimentele de teama.


• Fi alaturi de el, asigura-l ca nu e singur
Acesta trebuie sa stie ca frica de a vorbi în public este una comuna si ca o poate invinge. 

• Propune-i sa aleaga un subiect de interes pentru el
Copilul se va simti mai increzator daca ii place tema prezentarii. 

• Explica-i ca este important sa isi scrie un discurs
O schita il poate ajuta pe copil sa isi puna ordine in idei si sa decida ce anume sa includa în fiecare dintre cele trei parti ale discursului: introducere, cuprins si incheiere. 

• Noteaza principalele idei pe hartie
Copilul poate avea o fisa ajutatoare, astfel incat sa poate sa parcurga subiectul discursul intr-un mod mai natural si relaxat. Memorarea sau citirea integrala a discursului nu este recomandata, se poate bloca mai repede. 

• Ofera-i cateva modalitati de relaxare
Atunci când copilul simte ca este bine pregatit, este usor sa mentii anxietatea la distanta. O tehnica foarte folosita înainte de a se adresa publicului este sa zambeasca si sa numere pana la trei, ca modalitate de relaxare.

• Repeta cu el
Dupa ce termina de notat, asculta-i prezentarea. Este posibil sa vrea sa repete discursul singur, inainte de a ti-l prezenta tie. 

7 noiembrie 2013

Ce influenta au culorile asupra copiilor?

Copii sunt capabili sa inteleaga si sa retina numele culorilor abia in jurul varstei de trei ani. De obicei, culorile preferate de copii sunt si cele mai usor de retinut de catre acestia.  Specialistii after school sustin ca atractia copiilor fata de culorile primare (rosu, albastru si verde) tine de faptul ca acestea sunt mai des folosite de catre parinti si profesori. 

Verdele - apropie de natura, ofera echilibru emotional, calmeaza si are efect relaxant. Aceasta culoare este recomandata mai ales pentru copiii activi.
Portocaliul - aduce veselie in camera celor mici si de aceea este potrivit pentru camera acelor copii linistiti si somnorosi.
Albastru - relaxeaza si calmeaza copiii agitati sau pe cei speriosi. Totodata, aceasta nuanta indeamna la odihna, linisteste, relaxarea si optimism.
Galbenul - aduce prospetime, accentueaza senzatia de bine si inveseleste copiii.
Rosu - iradiaza caldura si stimuleaza circulatia sanguina.
Roz - dezvolta simtul estetic si creativ.

6 noiembrie 2013

Actoria pentru copii

Scopul principal al cursurilor de actorie de la after school este acela de a le dezvolta copiiilor un mod constructiv si pozitiv de abordare a vietii, de a-i incuraja sa se exprime liber intr-un mod coerent si expresiv, intr-un cadru mai putin formal dar educativ.

Teatrul, atat prin cursuri, cat si prin vizionarea pieselor de teatru, reprezinta o metoda buna de a stimula increderea si stima de sine a copiilor, de a combate timiditatea si tracul si de a le pune creativitatea si imaginatia la lucru.

Multi dintre copiilor au trac si devin timizi atunci cand sunt nevoiti sa vorbeasca in fata unei multimi. Increderea si stima de sine a copilului sunt destul de greu de modelat la copil. Insa exista solutii, iar cursurile de teatru le stimuleaza pe amandoua. Realizarile de care au parte la aceste cursuri contribuie la stimularea increderii in fortele proprii si la dezvoltarea respectului de sine.


Cursurile de teatru de la after school se desfasoara intr-un cadru mai putin formal, dar educativ unde fiecare copil este incurajat sa se se exprime liber. Prin tehnicile si mijloacele specifice utilizate, se urmareste evolutia si dezvoltarea fiecarui copil ȋn parte, cautand acele solutii personalizate, penru a gasi armonizarea dintre structura mentala si emotionala a copiilor. Teatrul ajuta activ la dezvoltarea abilitatilor de invatare. Acesta construieste o baza temeinica pentru perioada scolii. Prin invatarea pieselor si punerea lor in scena copii folosesc memoria, creativitatea, atentia si fac exercitii de concentrare. Cursurile de teatru ii stimuleaza intelectual pe copii!

Pentru a atinge scopul clubului de teatru, sprijinul parintilor este foarte important. Numai cu o anumita frecventa si continuitate putem atinge cele mai bune rezultate, in beneficiul copiilor.

Acestea sunt doar cateva dintre beneficiile pe care le poate avea teatrul in dezvoltarea copiilor.


5 noiembrie 2013

Activitati in aer liber pentru copii

Activitatile pe care parintii le au impreuna vor avea o mare influenta asupra dezvoltarii armonioase a copiilor, ne spune specialistul nostru din after school.

Timpul petrecut impreuna va actiona mai bine decat orice energizant asupra tuturor. 

Jocul in curtea casei poate reprezenta un hobby simplu si distractiv. Nu exista limite in ceea ce priveste jocurile in curtea casei, majoritatea jocurilor sunt simple si distractive. In acelasi timp, vei putea sa dai jos din calorii si sa creezi amintiri dragi si importante tuturor.

Va prezentam cateva jocuri distractive pentru cei mici pe care noi le jucam in after school.



Jocul propozitiilor

Copiii pot juca acest joc in grupuri de minim 2, dar ideal este sa fie mai multi participanti. Participantii la joc este bine sa fie asezati in cerc, pentru a se vedea in timp ce vorbesc si a sti cand le vine randul. 

Primul copil incepe jocul spunand inceputul unei propozitii. De exemplu: „La mare…”. Al doilea copil trebuie sa repete acest inceput si sa adauge alte cuvinte. De exemplu: „La mare…este mult nisip…”. Copiii vor repeta propozitia de la capat, imbogatind-o de fiecare data cu un cuvant sau cu un grup de cuvinte: „La mare… este mult nisip…din care se pot face castele…” (a spus al treilea copil).

Copilul care nu poate repeta tot ce s-a spus pana la el sau nu poate adauga alte cuvinte iese afara din joc. Jucand jocul propozitiilor, copiii pot compune chiar povesti.

Jocul secretelor

Gasiti un “secret” si puneti-l intr-o cutie de pantofi. Rugati copilul “Poti sa ghicesti ce am aici?” Dati-i indicii, unul cate unul, pana ce copilul va ghici obiectul secret. Urmeaza ca copilul dumneavoastra sa gaseasca un obiect si sa-l ascunda in cutia de pantofi iar dumneavoastra sa ghiciti pe baza indiciilor date de el.

Inventatorul de instrumente

Materiale necesare: recipiente plastice, boabe diverse, cutter, adezivi, deseuri piele sau hartie colorata.

O astfel de activitate vizeaza atat dezvoltarea creativitatii cat si dezvoltarea capacitatilor de comunicare si a simtului muzical. Se va explica copiilor ca „instrumentele” pe care le vor realiza vor fi utilizate in comunicarea unor mesaje.

Un recipient din plastic cu boabe de fasole in interior, miscat, va emite sunete; o sticla cu apa in care se va sufla sau va fi lovita, va emite sunete. Copilul va fi antrenat sa faca legatura dintre gandul/mesajul pe care vrea sa-l transmita, ritmul miscarilor executate si materialul utilizat.

4 noiembrie 2013

Istoria Dansului

Dansul este un mod artistic de exprimare a unui mesaj printr-o succesiune de mișcări ritmice, variate și expresive ale corpului, executate în ritmul muzicii.

Pentru copiii din after school si nu numai, dansul este cea mai frumoasa si mai placuta forma de a-si consuma constructiv energia. Miscarea in sine este un element esential si absolut necesar unei dezvoltari armonioase a copiilor nostri. Dansul poate fi si o forma de terapie, de cunoastere, de experimentare si ajuta copiii sa se coordoneze fizic foarte bine, sa-si constientizeze gesturile, gandurile, emotiile si sa-si gestioneze astfel din ce in ce mai bine si mai cumpatat dorinta fireasca de autonomie.

Oamenii au dansat de mii de ani - figuri de dansatori apar in picturile rupestre din Europa si Africa, datand din timpuri preistorice. In Grecia antica, dansul facea parte dintre disciplinele fundamentale ale educatiei, considerat eficient pentru mentinerea si intarirea sentimentelor de solidaritate sociala. 

Dansurile de societate, unde sunt respectate seturi de pasi, au aparut cu multe secole in urma. Multe erau adaptari are dansurilor populare ale oamenilor obisnuiti. In secolul al XV-lea existau deja profesori de dans care predau ultimele dansuri aparute. 

Baletul isi are originea in curtile regale ale Italiei anilor 1400, insa s-a dezvoltat si in Franta. Regele Louis al XIV-lea a fost un dansator entuziast si a deschis prima academie de dans la Paris, in 1661. Pana atunci majoritatea dansatorilor erau amatori, apoi au aparut si profesionisti. 

Pe masura ce a trecut timpul, tendintele dansului de societate s-au schimbat odata cu muzica. Renasterea a adancit acest proces. Pasii simpli din dansurile vechi s-au dezvoltat, au combinat gesturile si miscarile, s-au individualizat. Au aparut forme noi si s-au creat succesiuni tipice, in care un dans lent, binar, era urmat de altul rapid, ternar. In felul acesta, a luat nastere suita, care consta in patru parti fixe: allemanda, couranta, sarabanda si giga. In vremea lui Johann Sebastian Bach, suita se executa independent si a jucat un rol important in dezvoltarea muzicii instrumentale. 

Pe langa cele patru dansuri de baza, au inceput sa fie incluse si altele – boureé, gavota, musette, polacca, menuetul (foarte important, devenind parte constitutiva a simfoniei), ciacona, passacaglia (variatiuni pe o tema ostinato, cu rol determinant in unele forme muzicale).

Spre sfarsitul sec. 18, din Viena s-a raspandit valsul, un dans derivat din Ländler. In aceeasi perioada, au inceput sa se impuna si dansuri ale altor popoare, ca mazurca, polca, boleroul, jota, fandango, ceardasul s.a. care au patruns in toate mediile sociale, avand rol de seama in constituirea si afirmarea scolilor nationale.

La hotarul dintre sec. 19 si 20, s-au raspandit dansuri de origine americana, precum tango, samba, habanera, charlestonul, foxtrotul etc., care poarta amprenta muzicii de jazz, influentand creatia unor compozitori moderni.

Echipa Creartes Land after school propune copiilor o abordare a lectiilor de dans putin diferita, sub forma unor module tematice interdependente, ce pornesc de la elementele de balet clasic, mergand pana la stiluri diferite de dans modern si chiar de dans popular romanesc sau specific altor popoare.

Dansul ajuta copiii sa creasca frumos, sa aiba un bun tonus fizic si psihic si le ofera sansa de a avea o prezenta eleganta in orice situatie de viata.

Va vom prezenta in curand si marii artisti dansatori ai lumii si ai tarii noastre. 
”Dansul este un poem în care fiecare mişcare este un cuvânt.” - Mata Hari

1 noiembrie 2013

Copii timizi

Specialistii nostri din after school definesc timiditatea drept o frica marcanta de a fi in centrul atentiei. Persoanele timide sunt ingrijorate de faptul ca s-ar putea comporta in asa fel incat sa fie puse in situatii stanjenitoare sau umilitoare. Acestea evita sa fie in centrul atentiei sau sa ajunga in situatii pe care nu le pot controla si in care comportamentul lor (sau al celorlalti) poate fi stanjenitor sau umilitor. Timiditatea nu este in sine un mecanism de aparare, copiii sunt timizi in diferite moduri, din diferite motive si  invata uitindu-se la oamenii din jur, parintii, rude, etc.

Un copil timid are multe neajunsuri pe plan social, atat cu ceilalti copii, cat si cu adultii. Timiditatea ii impiedica sa initieze contacte sociale, asa ca un copil timid va sta mai mult izolat. El nici nu va raspunde cu usurinta solicitarilor de a interactiona venite din partea altor copii, astfel va avea mai putini prieteni, desi poate isi va dori anturajul lor. Uneori copiii se lupta cu timiditatea.

Solutii creative sunt cele mai indicate in procesul de invingere a timiditatii. Trebuie invatati ca esecul este o parte normala a procesului de invatare. In schimb fac totul pentru a evita aceste situatii si isi omoara creativitatea. Unul dinte cele mai importante lucruri pe care poti sa ii inveti pe copii este ca esecul este un pas inainte in lucrurile la care vrem sa devenim mai buni. 


Daca la inceput nu reusim trebuie sa incercam din nou. Capacitatea de a ne observa dificultatile si esecurile ca un mod de invatare - ca informatii despre pasul urmator - ne intareste increderea. Invatati copilul sa gindeasca creativ, cum sa genereze mai mult de o singura solutie pentru problema. Pregatitii pentru dezamagire, dar si sa persevereze pina cind gasesc un raspuns care sa mearga.


Sprijinul parintilor ii ajuta pe copii sa navigheze in lume pe parcursul procesului lor de crestere si de schimbare. Incurajarile verbale sunt o modalitate eficienta de a-i arata copilului tau ca il iubesti, ca il sprijini si in acelasi timp ii transmiti mesajul ca vrei sa aiba succes in orice face.

Ne dorim ca fiecare copil care ajunge la after school Creartes Land sa continue drumul descoperirii propriei personalitati, inceput in familie.

31 octombrie 2013

Sa ii incurajam pe copii sa citeasca povesti!

Atunci cand citesc povesti cu voce tare copiii fac legatura intre forma scrisa a unei limbi si forma vorbita a aceleiasi limbi. Citind povesti in limba engleza, copilul isi va imbogati vocabularul si va reusi la nevoie sa foloseasca unele dintre cuvintele si expresiile intalnite in text pentru a se exprima oral.

Inainte de a incepe activitatea de citit propriu-zisa, copiilor li se pot propune a serie de activitati precum puzzle-uri, jocuri, cantecele sau joculete ce ii vor ajuta pe cei mici sa isi insuseasca mai repede vocabularul specific povestii pe care urmeazasa o citeasca. 

De asemenea, dupa ce elevii vor termina de citit povestea cu voce tare, acestia vor fi implicati in activitati ce isi propun sa clarifice anumite aspecte ce ar putea fi neclare si sa il provoace pe elev sa isi exerseze nu numai capacitatile receptive (citit si ascultat) ci si pe cele productive ( scris si vorbit). 


Specialistii din after school spun ca succesul in aceasta metoda ce promoveaza cititul povestilor este utilizare unor carti mari din care elevii unei clase vor citii pe rand. Astfel, toti elevii vor fi implicati si vor fi incantati sa imparta aceasta experienta cu prietenii lor.

De asemenea, cartile mari sunt insotite de obicei de imagini, cei mici putand sa faca usor legatura intre text si imagini si sa deduca intelesuri pe care nu le pot descoperi la o prima lectura a textului. 

O poveste se intipareste mult mai bine in memorie atunci cand este insotita de o serie de imagini. Este necesarca si aceste povesti sa contina structuri repetitive care le vor permite copiilor sa acumuleze anumite structuri noi si sa isi consolideze, in mod involuntar si placut, structuri deja invatate.

Utilizare povestilor  permite profesorului din after school sa introduca elemente noi de vocabular prin expunerea elevului la limba in diverse contexte, dezvoltandu-I capacitatea de a gandi si incurajandu-l sa foloseasca limba pentru a produce si transmite mesaje.

In cele mai multe povesti cuvintele cheie si structurile importante se repeta in mod natural ajutandu-i pe cei mici sa-si aminteasca detalii si invatandu-i sa anticipeze ce urmeaza sa se petreaca in poveste. Aceste structuri repetitive ii pregatesc pe cei mici pentru texte mai complexe si mai interesante.

Povestile reprezinta un instrument ideal in invatarea unei limbi straine deoarece intregul proces de invatare pare mai placut, mai atractiv si mai interesant iar elevii dau dovada de o capacitate extraordinara de a invata o limba straina atunci cand activitatile le par placute si familiare.

Asadar, folosind povestile in predarea limbii engleze, se creaza un mediu educational familiar si amuzant oferind contexte diverse pentru citit, ascultat, scris,  vorbit precum si pentru alte activitati precum teatrul si dansul.

30 octombrie 2013

Sa invatam engleza prin povesti!

“We all need stories for our minds just as much as we need food for our bodies.”
Andrew Wright

Inca din cele mai vechi timpuri, basmele au fost recunoscute ca fiind o forma importanta de comunicare pentru oameni. Poate ca de aceea si cei mai mici dintre noi cunosc foarte multe despre povesti, stiu la ce sa se astepte si cum sa reactioneze in anumite situatii intalnite in povestile pe care cu atata dragoste le citesc bunicii ori parintii.

Copiii au un talent innascut de a invata limbi straine, ei invata mult mai repede si mult mai usor decat adultii atunci cand sunt expusi unui mediu natural de invatare, unor situatii de comunicare reale si unor practici pedagogice ce fac procesul de invatare sa para plin de inteles, placut  si util.

"Astfel de practici pedagogice au in centrul lor copilul si dezvoltarea abilitatilor sale de comunicare ce ii vor permite sa transmita intelesuri si mesaje in contexte sociale reale" ne-a transmis specialistul nostru de la after school.

Copiilor le place sa li se spuna povesti!

Spunandu-le copiilor povesti vom crea pentru ei un mediu de invatare placut si pe care il inteleg. Povestile reprezinta o unealta de mare pret in predarea unei limbi straine deoarece, prezentand experiente de viata asemanatoare celor pe care le traim si noi, ele par o sursa autentica si credibila de cunoastere. Povestile fac informatiile prezentate mai usor de tinut minte deoarece ne implica in actiunile personajelor si ne invita sa dam sens celor invatate intr-un mod activ.

Ascultand povesti, cei mici isi dezvolta capacitatea de a intelege limba vorbita si de a se concentra asupra unui mesaj primit.  De asemenea, cei mici isi dezvolta strategii de invatare ce implica ascultarea pentru a intelege sensul textului, ascultarea pentru descoperirea anumitor detalii din text sau emiterea unor ipoteze cu privire la cele ce urmeaza sa se intample in text.

Prin povesti copiii vin in contact cu valori culturale diferite de ale lor, isi ascut memoria si isi dezvolta abilitatea de a trage concluziis au a ghici anumite intelesuri. Atunci cand le spunem povesti copiilor le oferim sansa sa foloseasca limba engleza in mod creativ, sa integreze informatii invatate din alte surse si sa devina mai increzatori in capacitatea lor de a se exprima spontan. 


Putem sa le citim copiilor povesti chiar si atunci cand ei sunt la inceput in procesul de invatarea a unei limbi straine cu conditia ca povestile alese sa fie cunoscute de catre copii in limba lor nativa, sa fie previzibile si sa contina cateva cuvinte pe care cei mici le-au invatat intr-o lectie anterioara. Pentru inceput se va opta, bineinteles, pentru povesti ce au ca tema familia, casa sau scoala, medii pe care copiii le cunosc bine.

Aceste povesti trebuie sa fie repetitive si sa foloseasca aceleasi formule in mod regulat si predictibil pentru ca cei mici sa le retina usor si sa le poata mai apoi folosi pentru a se exprima cu privire la textul povestit. Acest model repetitiv in poveste poarta numele de paralelism si le permite elevilor atat sa devina ascultatori activi cat si sa invete elemente de limba intr-un context natural.

Informatiile prezentate cu ajutorul povestilor sunt usor de memorat deoarece multe dintre cuvinte se repeta, acest lucru incurajandu-i pe cei mici sa participe activ. Folosirea repetata a unor structuri in cadrul povestilor pe care le spunem copiilor ii incurajeaza pe acestia sa anticipeze ce urmeaza sa se intample si sa isi foloseasca imaginatia.